1  Călcați pe urmele mele, întrucât și eu calc pe urmele lui Hristos.

 2  Vă laud că în toate privințele vă aduceți aminte de mine, și că țineți învățăturile întocmai cum vi le-am dat.

 3  Dar vreau să știți că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii, și că Dumnezeu este capul lui Hristos.

 4  Orice bărbat, care se roagă sau proorocește cu capul acoperit, își necinstește Capul său.

 5  Dimpotrivă, orice femeie care se roagă sau proorocește cu capul dezvelit, își necinstește capul ei, pentru că este ca una care ar fi rasă.

 6  Dacă o femeie nu se învelește, să se și tundă! Iar, dacă este rușine pentru o femeie să fie tunsă ori rasă, să se învelească.

 7  Bărbatul nu este dator să-și acopere capul, pentru că el este chipul și slava lui Dumnezeu, pe când femeia este slava bărbatului.

 8  În adevăr, nu bărbatul a fost luat din femeie, ci femeia din bărbat;

 9  și nu bărbatul a fost făcut pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.

 10  De aceea femeia, din pricina îngerilor, trebuie să aibă pe cap un semn al stăpânirii ei.

 11  Totuși, în Domnul, femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie.

 12  Căci dacă femeia este din bărbat, tot așa și bărbatul prin femeie, și toate sunt de la Dumnezeu.

 13  Judecați voi singuri: este cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu dezvelită?

 14  Nu vă învață chiar și firea că este rușine pentru un bărbat să poarte părul lung,

 15  pe când pentru o femeie este o podoabă să poarte părul lung? Pentru că părul i-a fost dat ca învelitoare a capului.

 16  Dacă iubește cineva cearta de vorbe, noi n-avem un astfel de obicei și nici Bisericile lui Dumnezeu.

 17  Vă dau aceste învățături, dar nu vă laud pentru că vă adunați laolaltă nu ca să vă faceți mai buni, ci ca să vă faceți mai răi.

 18  Mai întâi de toate, aud că atunci când veniți la adunare, între voi sunt dezbinări. Și în parte o cred,

 19  căci trebuie să fie și partide între voi, ca să iasă la lumină cei găsiți buni.

 20  Când vă adunați dar în același loc, nu este cu putință să mâncați cina Domnului.

 21  Fiindcă atunci când stați la masă, fiecare se grăbește să-și ia cina adusă de el, înaintea altuia; așa că unul este flămând, iar altul este beat.

 22  Ce? N-aveți case pentru ca să mâncați și să beți acolo? Sau disprețuiți Biserica lui Dumnezeu, și vreți să faceți de rușine pe cei ce n-au nimic? Ce să vă zic? Să vă laud? În privința aceasta nu vă laud.

 23  Căci am primit de la Domnul ce v-am învățat; și anume că, Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine.

 24  Și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, a frânt-o, și a zis: „Luați, mâncați; acesta este trupul Meu, care se frânge pentru voi; să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea.”

 25  Tot astfel, după cină, a luat paharul, și a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veți bea din el.”

 26  Pentru că, ori de câte ori mâncați din pâinea aceasta și beți din paharul acesta, vestiți moartea Domnului, până va veni El.

 27  De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat de trupul și sângele Domnului.

 28  Fiecare să se cerceteze dar pe sine însuși, și așa să mănânce din pâinea aceasta și să bea din paharul acesta.

 29  Căci cine mănâncă și bea, își mănâncă și bea osânda lui însuși, dacă nu deosebește trupul Domnului.

 30  Din pricina aceasta sunt între voi mulți neputincioși și bolnavi, și nu puțini dorm.

 31  Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecați.

 32  Dar când suntem judecați, suntem pedepsiți de Domnul, ca să nu fim osândiți odată cu lumea.

 33  Astfel, frații mei, când vă adunați să mâncați, așteptați-vă unii pe alții.

 34  Dacă-i este foame cuiva, să mănânce acasă, pentru ca să nu vă adunați spre osândă. Celelalte lucruri le voi rândui când voi veni.