1  David a ținut sfat cu căpeteniile peste mii și peste sute, cu toți mai marii.

 2  Și David a zis întregii adunări a lui Israel: „Dacă găsiți cu cale, și dacă lucrul acesta vine de la Domnul, Dumnezeul nostru, să trimitem în toate părțile la frații noștri care au rămas în toate ținuturile lui Israel, și la preoți și leviți în cetățile și împrejurimile lor, ca să se strângă la noi,

 3  și să aducem la noi chivotul Dumnezeului nostru, căci nu ne-am mai îngrijit de el de pe vremea lui Saul.”

 4  Toată adunarea a hotărât să facă așa, căci lucrul acesta a părut bun întregului popor.

 5  David a strâns pe tot Israelul, de la Șilhor în Egipt, până la intrarea Hamatului, ca să aducă din Chiriat-Iearim chivotul lui Dumnezeu.

 6  Și David, împreună cu tot Israelul, s-a suit la Baala, la Chiriat-Iearim, care este al lui Iuda, ca să ridice de acolo chivotul lui Dumnezeu, înaintea căruia este chemat Numele Domnului care șade între heruvimi.

 7  Au pus într-un car nou chivotul lui Dumnezeu, pe care l-au luat din casa lui Abinadab: Uza și Ahio cârmuiau carul.

 8  David și tot Israelul jucau înaintea lui Dumnezeu cu toată puterea lor, cântând și zicând din arfe, din lăute, din tobe, din chimvale și din trâmbițe.

 9  Când au ajuns la aria lui Chidon, Uza a întins mâna să apuce chivotul, pentru că boii erau să-l răstoarne.

 10  Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Uza, și Domnul l-a lovit, pentru că întinsese mâna pe chivot. Uza a murit acolo înaintea lui Dumnezeu.

 11  David s-a mâniat că Domnul făcuse o spărtură, lovind pe Uza cu o asemenea pedeapsă. De aceea locul acesta a fost numit până în ziua de azi Pereț-Uza1.

 12  David s-a temut de Dumnezeu în ziua aceea, și a zis: „Cum să aduc chivotul lui Dumnezeu la mine?”

 13  David n-a tras chivotul la el în cetatea lui David, ci l-a dus în casa lui Obed-Edom din Gat.

 14  Chivotul lui Dumnezeu a rămas trei luni la familia lui Obed-Edom, în casa lui. Și Domnul a binecuvântat casa lui Obed-Edom și tot ce era al lui.