1  După aceea, Nahaș, împăratul fiilor lui Amon, a murit, și în locul lui a domnit fiul său.

 2  David a zis: „Voi arăta bunăvoință lui Hanun, fiul lui Nahaș, căci tatăl lui a arătat bunăvoință față de mine.” Și David a trimis soli să-l mângâie pentru moartea tatălui său. Când au ajuns slujitorii lui David în țara fiilor lui Amon, la Hanun, ca să-l mângâie,

 3  căpeteniile fiilor lui Amon au zis lui Hanun: „Crezi că David îți trimite oameni să te mângâie, ca să cinstească pe tatăl tău? – Oare n-au venit slujitorii lui la tine ca să cunoască cetatea și s-o nimicească, și ca să iscodească țara?”

 4  Atunci Hanun a luat pe slujitorii lui David, a pus să-i radă, și să le taie hainele pe la mijloc până la brâu. Apoi le-a dat drumul.

 5  David, căruia au venit și i-au dat de știre despre cele întâmplate cu oamenii aceștia, a trimis niște oameni înaintea lor, căci li se făcuse mare rușine; și împăratul a trimis să le spună: „Rămâneți la Ierihon până vă va crește barba, și apoi să vă întoarceți.”

 6  Fiii lui Amon au văzut că se făcuseră urâți lui David, și Hanun și fiii lui Amon au trimis o mie de talanți de argint să tocmească în slujba lor care și călăreți de la sirienii din Mesopotamia și de la sirienii din Maaca și din Țoba.

 7  Au tocmit treizeci și două de mii de care și pe împăratul din Maaca împreună cu poporul lui, care au venit și au tăbărât înaintea Medebei. Fiii lui Amon s-au strâns din cetățile lor, și au mers la luptă.

 8  La auzul acestei vești, David a trimis împotriva lor pe Ioab și toată oștirea de oameni viteji.

 9  Fiii lui Amon au ieșit, și s-au înșirat în linie de bătaie la intrarea cetății; împărații care veniseră au tăbărât deosebit pe câmp.

 10  Ioab a văzut că avea de luptat și înainte și înapoi. A ales atunci din toți voinicii de frunte ai lui Israel o ceată, pe care a așezat-o împotriva sirienilor;

 11  și a pus sub porunca fratelui său Abișai cealaltă parte a poporului, ca să țină piept fiilor lui Amon.

 12  El a zis: „Dacă sirienii vor fi mai tari decât mine, să-mi vii tu în ajutor; și dacă fiii lui Amon vor fi mai tari decât tine, îți voi veni eu în ajutor.

 13  Fii tare, și să ne îmbărbătăm pentru poporul nostru și pentru cetățile Dumnezeului nostru, și Domnul să facă ce va crede!”

 14  Ioab, cu poporul lui, a înaintat la luptă împotriva sirienilor, și ei au fugit dinaintea lui.

 15  Și când au văzut fiii lui Amon că sirienii o luaseră la fugă, au fugit și ei dinaintea lui Abișai, fratele lui Ioab, și s-au întors în cetate. Și Ioab s-a întors la Ierusalim.

 16  Sirienii, văzând că fuseseră bătuți de Israel, au trimis și au adus pe sirienii care erau de cealaltă parte a Râului; și Șofah, căpetenia oștirii lui Hadarezer, era în fruntea lor.

 17  Au dat de știre lui David, care a strâns pe tot Israelul, a trecut Iordanul, a mers împotriva lor, și s-a pregătit de luptă împotriva lor. David s-a înșiruit în linie de bătaie împotriva sirienilor. Dar sirienii, după ce se bătuseră cu el,

 18  au fugit dinaintea lui Israel. David le-a ucis oamenii de la șapte mii de care și patruzeci de mii de pedestrași, și a omorât pe Șofah, căpetenia oștirii.

 19  Slujitorii lui Hadarezer, văzându-se bătuți de Israel, au făcut pace cu David, și i s-au supus. Și sirienii n-au vrut să mai ajute pe fiii lui Amon.