1  Împăratul David a zis întregii adunări: „Fiul meu Solomon, singurul pe care l-a ales Dumnezeu, este tânăr și plăpând, și lucrarea este însemnată, căci casa aceasta nu este pentru un om, ci este pentru Domnul Dumnezeu.

 2  Mi-am întrebuințat toate puterile să pregătesc pentru Casa Dumnezeului meu aur pentru ceea ce trebuie să fie de aur, argint pentru ceea ce trebuie să fie de argint, aramă pentru ceea ce trebuie să fie de aramă, fier pentru ceea ce trebuie să fie de fier, și lemn pentru ceea ce trebuie să fie de lemn, pietre de onix și pietre scumpe de legat, pietre strălucitoare și de felurite culori, tot felul de pietre scumpe, și marmoră albă multă.

 3  Mai mult, în dragostea mea pentru Casa Dumnezeului meu, dau Casei Dumnezeului meu aurul și argintul pe care-l am, afară de tot ce am pregătit pentru casa sfântului locaș:

 4  trei mii de talanți de aur, de aur de Ofir, și șapte mii de talanți de argint curățit, pentru îmbrăcarea pereților clădirilor,

 5  aurul pentru ceea ce trebuie să fie de aur, și argintul pentru ceea ce trebuie să fie de argint, și pentru toate lucrările pe care le vor face lucrătorii. Cine vrea să-și mai aducă de bunăvoie astăzi darurile înaintea Domnului?”

 6  Căpeteniile caselor părintești, căpeteniile semințiilor lui Israel, căpeteniile peste mii și peste sute, și îngrijitorii averii împăratului au adus daruri de bunăvoie.

 7  Au dat pentru slujba Casei lui Dumnezeu: cinci mii de talanți de aur, zece mii de darici, zece mii de talanți de argint, optsprezece mii de talanți de aramă, și o sută de mii de talanți de fier.

 8  Cei ce aveau pietre scumpe le-au dat pentru vistieria Casei Domnului în mâinile lui Iehiel, Gherșonitul.

 9  Poporul s-a bucurat de darurile lor de bunăvoie, căci le dădeau cu dragă inimă Domnului; și împăratul David de asemenea s-a bucurat mult.

 10  David a binecuvântat pe Domnul în fața întregii adunări. El a zis: „Binecuvântat să fii Tu din veac în veac, Doamne, Dumnezeul părintelui nostru Israel!

 11  A Ta este, Doamne, mărirea, puterea și măreția, veșnicia și slava, căci tot ce este în cer și pe pământ este al Tău; a Ta, Doamne, este domnia, căci Tu Te înalți ca un stăpân mai presus de orice!

 12  De la Tine vine bogăția și slava, Tu stăpânești peste tot, în mâna Ta este tăria și puterea, și mâna Ta poate să mărească și să întărească toate lucrurile.

 13  Acum, Dumnezeul nostru, Te lăudăm, și prea mărim Numele Tău cel slăvit.

 14  Căci ce sunt eu, și ce este poporul meu, ca să putem să-Ți aducem daruri de bună voie? Totul vine de la Tine, și din mâna Ta primim ce-Ți aducem.

 15  Înaintea Ta noi suntem niște străini și locuitori, ca toți părinții noștri. Zilele noastre pe pământ sunt ca umbra, și fără nicio nădejde.

 16  Doamne, Dumnezeul nostru, din mâna Ta vin toate aceste bogății, pe care le-am pregătit ca să-Ți zidim o casă, Ție, Numelui Tău celui sfânt, și ale Tale sunt toate.

 17  Știu, Dumnezeule, că Tu cercetezi inima, și că iubești curăția de inimă; de aceea Ți-am adus toate aceste daruri de bunăvoie în curăția inimii mele, și am văzut acum cu bucurie pe poporul Tău, care se află aici, aducându-Ți de bunăvoie darurile lui.

 18  Doamne, Dumnezeul părinților noștri Avraam, Isaac și Israel! Ține totdeauna în inima poporului Tău aceste porniri și aceste gânduri, și întărește-i inima în Tine.

 19  Dă fiului meu Solomon o inimă bună, ca să păzească poruncile Tale, învățăturile Tale, și legile Tale, ca să împlinească toate aceste lucruri, și să zidească el casa pentru care am făcut pregătiri.”

 20  David a zis întregii adunări: „Binecuvântați pe Domnul, Dumnezeul vostru.” Și toată adunarea a binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul părinților lor. Ei s-au plecat și s-au închinat înaintea Domnului și înaintea împăratului.

 21  A doua zi după aceasta, au adus ca jertfă și ardere de tot Domnului o mie de viței, o mie de berbeci și o mie de miei, împreună cu jertfele de băutură obișnuite, și alte jertfe în mare număr pentru tot Israelul.

 22  Au mâncat și au băut în ziua aceea înaintea Domnului cu mare bucurie, au făcut a doua oară împărat pe Solomon, fiul lui David, l-au uns înaintea Domnului ca domn, și au uns pe Țadoc ca preot.

 23  Solomon a șezut pe scaunul de domnie al Domnului, ca împărat în locul tatălui său David. El a propășit, și tot Israelul l-a ascultat.

 24  Toate căpeteniile și vitejii, și chiar toți fiii împăratului David s-au supus împăratului Solomon.

 25  Domnul a înălțat tot mai mult pe Solomon, sub ochii întregului Israel, și i-a făcut domnia mai strălucită decât a fost a oricărui împărat al lui Israel înaintea lui.

 26  David, fiul lui Isai, a domnit peste tot Israelul.

 27  Vremea cât a domnit peste Israel a fost de patruzeci de ani: la Hebron a domnit șapte ani, și la Ierusalim a domnit treizeci și trei de ani.

 28  A murit la o bătrânețe fericită, sătul de zile, de bogăție și de slavă. Și în locul lui, a domnit fiul său Solomon.

 29  Faptele împăratului David, cele dintâi și cele de pe urmă, sunt scrise în cartea lui Samuel văzătorul, și în cartea proorocului Natan și în cartea proorocului Gad,

 30  împreună cu toată domnia și toate isprăvile lui, precum și ce s-a petrecut pe vremea lui, fie în Israel, fie în toate împărățiile celorlalte țări.