1  Împăratul David era bătrân, înaintat în vârstă; îl acopereau cu haine, și nu se putea încălzi.

 2  Slujitorii lui i-au zis: „Să se caute pentru domnul împăratul o fată fecioară; ea să stea înaintea împăratului, să-l îngrijească, și să se culce la sânul tău; și domnul meu împăratul se va încălzi.”

 3  Au căutat în tot ținutul lui Israel o fată tânără și frumoasă, și au găsit pe Abișag, Sunamita, pe care au adus-o la împărat.

 4  Această fată era foarte frumoasă. Ea a îngrijit pe împărat, și i-a slujit; dar împăratul nu s-a împreunat cu ea.

 5  Adonia, fiul Haghitei, s-a semețit până acolo în cât a zis: „Eu voi fi împărat!” Și și-a pregătit care și călăreți, și cincizeci de oameni care alergau înaintea lui.

 6  Tatăl său nu-l mustrase niciodată în viața lui, zicând: „Pentru ce faci așa?” Adonia, de altfel, era foarte frumos la chip, și se născuse după Absalom.

 7  El a vorbit cu Ioab, fiul Țeruiei, și cu preotul Abiatar: și aceștia au trecut de partea lui.

 8  Dar preotul Țadoc, Benaia, fiul lui Iehoiada, proorocul Natan, Șimei, Rei și vitejii lui David, n-au fost cu Adonia.

 9  Adonia a tăiat oi, boi și viței grași, lângă piatra lui Zohelet, care este, lângă En-Roguel; și a poftit pe toți frații lui, fiii împăratului, și pe toți bărbații lui Iuda din slujba împăratului.

 10  Dar n-a poftit pe proorocul Natan, nici pe Benaia, nici pe viteji, nici pe fratele său Solomon.

 11  Atunci Natan a zis Bat-Șebei, mama lui Solomon: „N-ai auzit că Adonia, fiul Haghitei, s-a făcut împărat, fără să știe domnul nostru David?

 12  Vino dar acum, și-ți voi da un sfat, ca să-ți scapi viața ta și viața fiului tău Solomon.

 13  Du-te, intră la împăratul David, și spune-i: „Împărate, domnul meu, n-ai jurat tu roabei tale, zicând: „Fiul tău Solomon va împărăți după mine, și va ședea pe scaunul meu de domnie?” „Pentru ce dar împărătește Adonia?”

 14  Și în timp ce tu vei vorbi cu împăratul, eu însumi voi intra după tine, și-ți voi întări cuvintele.”

 15  Bat-Șeba s-a dus în odaia împăratului. El era foarte bătrân; și Abișag, Sunamita, îi slujea.

 16  Bat-Șeba s-a plecat și s-a închinat înaintea împăratului. Și împăratul a zis: „Ce vrei?”

 17  Ea i-a răspuns: „Domnul meu, tu ai jurat roabei tale pe Domnul, Dumnezeul tău, zicând: „Solomon, fiul tău, va împărați după mine, și va ședea pe scaunul meu de domnie.”

 18  Și acum iată că Adonia împărățește! Și tu nu știi, împărate, domnul meu!

 19  El a junghiat boi, viței grași și oi în mare număr; și a poftit pe toți fiii împăratului, pe preotul Abiatar, și pe Ioab, căpetenia oștirii, dar pe robul tău Solomon nu l-a poftit.

 20  Împărate, domnul meu, tot Israelul are ochii îndreptați spre tine, ca să-i faci cunoscut cine va ședea pe scaunul de domnie al împăratului, domnului meu, după el.

 21  Și când împăratul, domnul meu, va fi culcat împreună cu părinții săi, se va întâmpla că eu și fiul meu Solomon vom fi priviți ca niște vinovați.”

 22  Pe când încă vorbea ea cu împăratul, iată că a sosit proorocul Natan.

 23  Au dat de știre împăratului, și au zis: „Iată că a venit proorocul Natan!” El a intrat înaintea împăratului, și s-a închinat înaintea împăratului cu fața până la pământ.

 24  Și Natan a zis: „Împărate, domnul meu, oare tu ai zis: „Adonia va împărăți după mine, și va ședea pe scaunul meu de domnie?”

 25  Căci el s-a coborât astăzi, a tăiat boi, viței grași și oi, în mare număr; și a poftit pe toții fiii împăratului, pe căpeteniile oștirii, și pe preotul Abiatar. Și ei mănâncă și beau înaintea lui, și zic: „Trăiască împăratul Adonia!”

 26  Dar nu m-a poftit nici pe mine, care sunt robul tău, nici pe preotul Țadoc, nici pe Benaia, fiul lui Iehoiada, nici pe robul tău Solomon.

 27  Oare din porunca domnului meu, împăratul, are loc lucrul acesta, și fără să fi făcut cunoscut robului tău cine are să se suie pe scaunul de domnie al împăratului, domnului meu, după el?”

 28  Împăratul David a răspuns: „Chemați-mi pe Bat-Șeba.” Ea a intrat, și s-a înfățișat înaintea împăratului.

 29  Și împăratul a jurat, și a zis: „Viu este Domnul, care m-a izbăvit din toate necazurile,

 30  că, așa cum am jurat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, zicând: „Fiul tău Solomon va împărăți după mine, și va ședea pe scaunul meu de domnie în locul meu,” – așa voi face azi.”

 31  Bat-Șeba s-a plecat cu fața la pământ, și s-a închinat înaintea împăratului. Și a zis: „Trăiască pe vecie domnul meu, împăratul David”!

 32  Împăratul David a zis: „Chemați-mi pe preotul Țadoc, pe proorocul Natan și pe Benaia, fiul lui Iehoiada.” Ei au intrat și s-au înfățișat înaintea împăratului.

 33  Și împăratul le-a zis: „Luați cu voi pe slujitorii stăpânului vostru, puneți pe fiul meu Solomon călare pe catârul meu, și coborâți-l la Ghihon.

 34  Acolo, preotul Țadoc și proorocul Natan să-l ungă împărat peste Israel. Să sunați din trâmbiță, și să ziceți: „Trăiască împăratul Solomon!”

 35  Să vă suiți apoi după el ca să vină să se așeze pe scaunul meu de domnie, și să împărățească în locul meu. Căci porunca mea, este ca el să fie căpetenia lui Israel și Iuda”.

 36  Benaia, fiul lui Iehoiada, a răspuns împăratului: „Amin! Așa să vrea Domnul, Dumnezeul domnului meu, împăratul:

 37  Domnul să fie cu Solomon cum a fost cu domnul meu, împăratul, ca să-și înalțe scaunul de domnie mai presus de scaunul de domnie al domnului meu, împăratul David!”

 38  Atunci preotul Țadoc s-a coborât împreună cu proorocul Natan, cu Benaia, fiul lui Iehoiada, cu Cheretiții și Peletiții; au pus pe Solomon călare pe cătârul împăratului David, și l-au dus la Ghihon.

 39  Preotul Țadoc a luat cornul cu untdelemn din cort, și a uns pe Solomon. Au sunat din trâmbiță, și tot poporul a zis: „Trăiască împăratul Solomon!”

 40  Tot poporul s-a suit după el, și poporul cânta din fluier și se desfăta cu mare bucurie; se clătina pământul de strigătele lor.

 41  Zvonul acesta a ajuns până la Adonia și la toți cei poftiți care erau cu el, tocmai în clipa când sfârșeau de mâncat. Ioab, auzind sunetul trâmbiței, a zis: „Ce este cu vuietul acesta de care răsună cetatea?”

 42  Pe când vorbea el încă, a venit Ionatan, fiul preotului Abiatar. Și Adonia a zis: „Apropie-te, că ești un om viteaz, și aduci vești bune.”

 43  „Da,” a răspuns Ionatan lui Adonia, „domnul nostru împăratul David a făcut împărat pe Solomon.

 44  A trimis cu el pe preotul Țadoc, pe proorocul Natan, pe Benaia, fiul lui Iehoiada, pe Cheretiți și Peletiți, și l-au pus călare pe catârul împăratului.

 45  Preotul Țadoc și proorocul Natan l-au uns împărat la Ghihon. De acolo s-au suit veselindu-se, și cetatea a fost pusă în mișcare: acesta este vuietul pe care l-ați auzit.

 46  Solomon s-a și așezat pe saunul de domnie al împăratului.

 47  Și slujitorii împăratului au venit să binecuvânteze pe domnul nostru împăratul David, zicând: „Dumnezeul tău să facă numele lui Solomon mai vestit decât numele tău, și el să-și înalțe scaunul de domnie mai presus de scaunul tău de domnie!” Și împăratul s-a închinat pe patul său.

 48  Iată ce a zis și împăratul: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care mi-a dat astăzi un urmaș pe scaunul meu de domnie, și mi-a îngăduit să-l văd!”

 49  Toți cei poftiți de Adonia s-au umplut de spaimă; s-au sculat și au plecat care încotro.

 50  Adonia s-a temut de Solomon; s-a sculat și el, a plecat, și s-a apucat de coarnele altarului.

 51  Au venit și au spus lui Solomon: „Iată că Adonia se teme de împăratul Solomon, și s-a apucat de coarnele altarului, zicând: „Să-mi jure împăratul Solomon azi că nu va omorî pe robul său cu sabia!”

 52  Solomon a zis: „Dacă va fi om cinstit, un păr din cap nu-i va cădea la pământ; dar dacă se va găsi răutate în el, va muri.”

 53  Și împăratul Solomon a trimis niște oameni, care l-au coborât de pe altar. El a venit și s-a închinat înaintea împăratului Solomon, și Solomon i-a zis: „Du-te acasă.”