1  Ilie, Tișbitul, unul din locuitorii Galaadului, a zis lui Ahab: „Viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, al cărui slujitor sunt, că în anii aceștia nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât după cuvântul meu.”

 2  Și cuvântul Domnului a vorbit lui Ilie, cu aceste vorbe:

 3  „Pleacă de aici, îndreaptă-te spre răsărit, și ascunde-te lângă pârâul Cherit, care este în fața Iordanului.

 4  Vei bea apă din pârâu, și am poruncit corbilor să te hrănească acolo.”

 5  El a plecat și a făcut după cuvântul Domnului. S-a dus și s-a așezat lângă pârâul Cherit, care este în fața Iordanului.

 6  Corbii îi aduceau pâine și carne dimineața, și pâine și carne seara, și bea apă din pârâu.

 7  Dar după câtăva vreme pârâtul a secat, căci nu căzuse ploaie în țară.

 8  Atunci cuvântul Domnului i-a vorbit astfel:

 9  „Scoală-te, du-te la Sarepta care ține de Sidon, și rămâi acolo. Iată că am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească.”

 10  Ilie s-a sculat, și s-a dus la Sarepta. Când a ajuns la poarta cetății, acolo era o femeie văduvă care strângea lemne. El a chemat-o, și a zis: „Du-te și adu-mi, te rog, puțină apă într-un vas, ca să beau.”

 11  Pe când se ducea ea să-i aducă, a chemat-o din nou, și a zis: „Adu-mi, te rog, și o bucată de pâine în mâna ta.”

 12  Și ea a răspuns: „Viu este Domnul, Dumnezeul tău, că n-am nimic copt, n-am decât un pumn de făină într-o oală și puțin untdelemn într-un ulcior. Și iată, strâng două bucăți de lemne, apoi mă voi întoarce și voi pregăti ce am pentru mine și pentru fiul meu: vom mânca și apoi vom muri.”

 13  Ilie i-a zis: „Nu te teme, întoarce-te și fă cum ai zis. Numai, pregătește-mi întâi mie cu untdelemnul și făina aceea o mică turtă, și adu-mi-o; pe urmă să faci și pentru tine și pentru fiul tău.

 14  Căci așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Făina din oală nu va scădea și untdelemnul din ulcior nu se va împuțina, până în ziua când va da Domnul ploaie pe fața pământului.”

 15  Ea s-a dus, și a făcut după cuvântul lui Ilie. Și multă veme a avut ce să mănânce, ea și familia ei, și Ilie.

 16  Făina din oală n-a scăzut, și untdelemnul din ulcior nu s-a împuținat, după cuvântul pe care-l rostise Domnul prin Ilie.

 17  După aceea, fiul femeii, stăpâna casei, s-a îmbolnăvit. Și boala lui a fost atât de cumplită încât n-a mai rămas suflare în el.

 18  Femeia a zis atunci lui Ilie: „Ce am eu a face cu tine, omule al lui Dumnezeu? Ai venit la mine doar ca să aduci aminte lui Dumnezeu de nelegiuirea mea, și să-mi omori astfel fiul?”

 19  El i-a răspuns: „Dă-mi încoace pe fiul tău.” Și l-a luat de la sânul femeii, l-a suit în odaia de sus unde locuia el, și l-a culcat pe patul lui.

 20  Apoi a chemat pe Domnul, și a zis: „Doamne, Dumnezeule, oare atât de mult să mâhnești Tu chiar pe văduva aceasta, la care am fost primit ca oaspete, încât să-i omori fiul?”

 21  Și s-a întins de trei ori peste copil, a chemat pe Domnul, și a zis: „Doamne, Dumnezeule, Te rog, fă să se întoarcă sufletul copilului în el!”

 22  Domnul a ascultat glasul lui Ilie, și sufletul copilului s-a întors în el, și a înviat.

 23  Ilie a luat copilul, l-a coborât jos în casă din odaia de sus, și l-a dat mamei sale. Și Ilie a zis: „Iată, fiul tău este viu.”

 24  Și femeia a zis lui Ilie: „Cunosc acum că ești un om al lui Dumnezeu, și cuvântul Domnului în gura ta este adevăr!”