1  Ben-Hadad, împăratul Siriei, și-a strâns toată oștirea: avea cu el treizeci și doi de împărați, cai și care. S-a suit, a împresurat Samaria și a început lupta împotriva ei.

 2  A trimis în cetate soli la Ahab, împăratul lui Israel, să-i spună: „Așa vorbește Ben-Hadad:

 3  „Argintul și aurul tău sunt ale mele, nevestele și cei mai frumoși copii ai tăi sunt tot ai mei.”

 4  Împăratul lui Israel a răspuns: „Împărate, domnul meu, fie cum zici! Sunt al tău cu tot ce am.”

 5  Solii s-au întors, și au zis: „Așa vorbește Ben-Hadad: „Am trimis să-ți spună: „Să-mi dai argintul și aurul tău, nevestele și copiii tăi.

 6  De aceea, voi trimite mâine, la ceasul acesta, pe slujitorii mei la tine. Ei îți vor scormoni casa ta și casele slujitorilor tăi, vor pune mâna pe tot ce ai mai scump, și vor lua.”

 7  Împăratul lui Israel a chemat pe toți bătrânii țării și a zis: „Vedeți bine și înțelegeți că omul acesta ne vrea răul; căci a trimis să-mi ceară nevestele și copiii, argintul și aurul, și n-am zis că nu i le dau!”

 8  Toți bătrânii și tot poporul au zis lui Ahab: „Nu-l asculta și nu te învoi.”

 9  Și el a zis solilor lui Ben-Hadad: „Spuneți domnului meu, împăratul: „Voi face tot ce ai trimis să ceri robului tău întâia dată; dar lucrul acesta, nu-l pot face.” Solii au plecat și i-au dus răspunsul.

 10  Ben-Hadad a trimis să spună lui Ahab: „Să mă pedepsească zeii cu toată asprimea lor, de va ajunge praful Samariei să umple mâna întregului popor care mă urmează!”

 11  Și împăratul lui Israel a răspuns: „Cine încinge armele, să nu se laude ca cel ce le pune jos!”

 12  Când a primit Ben-Hadad răspunsul acesta, stătea la băut cu împărații în corturi; și a zis slujitorilor lui: „Pregătiți-vă!” Și ei s-au pregătit de năvală împotriva cetății.

 13  Dar iată că un prooroc s-a apropiat de Ahab, împăratul lui Israel, și a zis: „Așa vorbește Domnul: „Vezi toată această mulțime mare? O voi da astăzi în mâinile tale, ca să cunoști că Eu sunt Domnul.”

 14  Ahab a zis: „Prin cine?” Și el a răspuns: „Așa vorbește Domnul: „Prin slujitorii mai marilor peste ținuturi.” Ahab a zis: „Cine va începe lupta?” Și el a răspuns: „Tu”.

 15  Atunci Ahab a numărat slujitorii mai marilor peste ținuturi, și s-au găsit două sute treizeci și doi; și după ei, a numărat tot poporul, pe toți copiii lui Israel, și erau șapte mii.

 16  Au făcut o ieșire pe la miazăzi. Ben-Hadad bea și se îmbăta în corturile lui cu cei treizeci și doi de împărați care-l ajutau.

 17  Slujitorii mai marilor peste ținuturi au ieșit cei dintâi. Ben-Hadad a cercetat, și i-au spus astfel: „Au ieșit niște oameni din Samaria.”

 18  El a zis: „Dacă ies pentru pace, prindeți-i vii; și chiar dacă ies pentru luptă, prindeți-i vii.”

 19  Când au ieșit din cetate slujitorii mai marilor peste ținuturi și armata care-i urma,

 20  a lovit fiecare pe omul dinaintea lui, și sirienii au luat-o la fugă. Israel i-a urmărit. Ben-Hadad, împăratul Siriei, a scăpat pe un cal, cu niște călăreți.

 21  Împăratul lui Israel a ieșit, a lovit caii și carele, și a pricinuit sirienilor o mare înfrângere.

 22  Atunci proorocul s-a apropiat de împăratul lui Israel, și i-a zis: „Du-te, întărește-te, cercetează și vezi ce ai de făcut; căci, la anul viitor împăratul Siriei se va sui din nou împotriva ta.”

 23  Slujitorii împăratului Siriei i-au zis: „Dumnezeul lor este un dumnezeu al munților; de aceea au fost mai tari decât noi. Dar ia să ne luptăm cu ei în câmpie, și se va vedea dacă nu vom fi mai tari decât ei.

 24  Fă și lucrul acesta: scoate pe fiecare din împărați de la locul lui, și înlocuiește-i cu căpetenii;

 25  și fă-ți o armată ca aceea pe care ai pierdut-o, cu tot atâția cai și tot atâtea care. Apoi să ne batem cu ei în câmpie, și se va vedea dacă nu vom fi mai tari decât ei.” El i-a ascultat, și a făcut așa.

 26  În anul următor Ben-Hadad a numărat pe sirieni, și s-a suit la Afec să lupte împotriva lui Israel.

 27  Copiii lui Israel au fost numărați și ei; au primit merinde, și au ieșit în întâmpinarea sirienilor. Au tăbărât în fața lor, ca două turme mici de capre, pe când sirienii umpleau țara.

 28  Omul lui Dumnezeu s-a apropiat și a zis împăratului lui Israel: „Așa vorbește Domnul: „Pentru că sirienii au zis: „Domnul este un dumnezeu al munților și nu un dumnezeu al văilor”, voi da toată această mare mulțime în mâinile tale, și veți ști că Eu sunt Domnul.”

 29  Au stat tăbărâți șapte zile unii în fața altora. În ziua a șaptea au început lupta, și copiii lui Israel au omorât sirienilor o sută de mii de oameni pedestrași într-o zi.

 30  Ceilalți au fugit în cetatea Afec, și a căzut zidul cetății peste douăzeci și șapte de mii de oameni care mai rămăseseră. Ben-Hadad fugise și el în cetate, și umbla din odaie în odaie.

 31  Slujitorii lui i-au zis: „Iată, am auzit că împărații casei lui Israel sunt niște împărați miloși; să ne încingem deci coapsele cu saci, să ne punem funii pe capetele noastre, și să ieșim la împăratul lui Israel: poate că te va lăsa cu viață.”

 32  Și-au pus saci împrejurul coapselor și funii împrejurul capului, s-au dus la împăratul lui Israel, și au zis: „Robul tău Ben-Hadad a zis: „Lasă-mă cu viață!” Ahab a răspuns: „Mai este încă în viață? Este fratele meu!”

 33  Oamenii aceștia au luat lucrul acesta ca un semn bun, și s-au grăbit să-l ia pe cuvânt și să zică: „Ben-Hadad este fratele tău!” Și el a zis: „Duceți-vă și aduceți-l!” Ben-Hadad a venit la el, și Ahab l-a suit în carul lui.

 34  Ben-Hadad i-a zis: „Îți voi da înapoi cetățile pe care le-a luat tatăl meu de la tatăl tău; și-ți vei face uliți în Damasc, cum făcuse tatăl meu în Samaria.” „Și eu,” a răspuns Ahab, „îți voi da drumul, făcând un legământ.” A făcut legământ cu el, și i-a dat drumul.

 35  Unul din fiii proorocilor a zis tovarășului său, după porunca Domnului: „Lovește-mă, te rog!” Dar omul acela n-a vrut să-l lovească.

 36  Atunci el i-a zis: „Pentru că n-ai ascultat de glasul Domnului, iată, când vei pleca de la mine, te va omorî un leu. Și când a plecat de la el, l-a întâlnit un leu și l-a omorât.

 37  A găsit pe un alt om, și a zis: „Lovește-mă, te rog!” Omul acela l-a lovit, și l-a rănit.

 38  Proorocul s-a dus și s-a așezat pe drumul împăratului, și s-a legat la ochi.

 39  Când a trecut împăratul proorocul a strigat, și i-a zis: „Robul tău era în mijlocul luptei; și iată că un om se apropie și-mi aduce pe un alt om, zicând: „Păzește pe omul acesta; dacă va fugi, viața ta va răspunde pentru viața lui, sau vei plăti un talant de argint!”

 40  Și pe când robul tău făcea câte ceva încoace și încolo, omul s-a făcut nevăzut.” Împăratul lui Israel i-a zis: „Aceasta îți este osânda; tu însuți ai rostit-o.”

 41  Îndată proorocul și-a scos legătura de la ochi, și împăratul lui Israel l-a cunoscut că făcea parte din prooroci.

 42  El a zis atunci împăratului: „Așa vorbește Domnul: „Pentru că ai lăsat să-ți scape din mâini omul pe care-l sortisem nimicirii, viața ta va răspunde pentru viața lui, și poporul tău pentru poporul lui.”

 43  Împăratul lui Israel s-a dus acasă, trist și mânios, și a ajuns la Samaria.