1  Au stat trei ani liniștiți, fără să fie război între Siria și Israel.

 2  În anul al treilea, Iosafat, împăratul lui Iuda, s-a coborât la împăratul lui Israel.

 3  Împăratul lui Israel a zis slujitorilor săi: „Știți că Ramot din Galaad este al nostru. Și noi stăm fără grijă, în loc să-l luăm înapoi din mâinile împăratului Siriei.”

 4  Și a zis lui Iosafat: „Vrei să vii cu mine să luptăm împotriva Ramotului din Galaad?” Iosafat a răspuns împăratului lui Israel: „Eu voi fi ca tine, poporul meu ca poporul tău, caii mei ca ai tăi.”

 5  Apoi Iosafat a zis împăratului lui Israel: „Întreabă acum, te rog, cuvântul Domnului.”

 6  Împăratul lui Israel a strâns pe prooroci, în număr de aproape patru sute, și le-a zis: „Să merg să lupt împotriva Ramotului din Galaad, sau să mă las?” Și ei au răspuns: „Suie-te, și Domnul îl va da în mâinile împăratului.”

 7  Dar Iosafat a zis: „Nu mai este aici niciun prooroc al Domnului, ca să-L putem întreba?”

 8  Împăratul lui Israel a răspuns lui Iosafat: „Mai este un om prin care am putea să întrebăm pe Domnul; dar îl urăsc, căci nu-mi proorocește nimic bun, nu proorocește decât rău: este Mica, fiul lui Imla.” Și Iosafat a zis: „Să nu vorbească împăratul așa!”

 9  Atunci împăratul lui Israel a chemat un dregător, și a zis: „Trimite și adu îndată pe Mica, fiul lui Imla.”

 10  Împăratul lui Israel și Iosafat, împăratul lui Iuda, ședeau fiecare pe scaunul lui de domnie, îmbrăcați cu hainele lor împărătești, în locul de la intrarea porții Samariei. Și toți proorocii prooroceau înaintea lor.

 11  Zedechia, fiul lui Chenaana, își făcuse niște coarne de fier, și a zis: „Așa vorbește Domnul: „Cu coarnele acestea vei bate pe sirieni până îi vei nimici.”

 12  Și toți proorocii prooroceau la fel, zicând: „Suie-te la Ramot din Galaad! Căci vei izbândi, și Domnul îl va da în mâinile împăratului.”

 13  Solul care se dusese să cheme pe Mica i-a vorbit așa: „Iată, că proorocii, într-un glas, proorocesc bine împăratului; să fie dar și cuvântul tău ca al fiecăruia din ei! Vestește-i bine!”

 14  Mica a răspuns: „Viu este Domnul, că voi vesti ce-mi va spune Domnul.”

 15  Când a ajuns la împărat, împăratul i-a zis: „Mica, să mergem să luptăm împotriva Ramotului din Galaad, sau să ne lăsăm?” El a răspuns: „Suie-te, căci vei izbândi, și Domnul îl va da în mâinile împăratului.”

 16  Și împăratul i-a zis: „De câte ori trebuie să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în Numele Domnului?”

 17  Mica a răspuns: „Văd tot Israelul risipit pe munți, ca niște oi care n-au păstor. Și Domnul zice: „Oamenii aceștia n-au stăpân; să se întoarcă fiecare acasă în pace.”

 18  Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: „Nu ți-am spus că el nu proorocește nimic bun despre mine, ci proorocește numai rău?”

 19  Și Mica a zis: „Ascultă dar cuvântul Domnului! Am văzut pe Domnul stând pe scaunul Lui de domnie, și toată oștirea cerurilor stând lângă El, la dreapta și la stânga Lui.

 20  Și Domnul a zis: „Cine va amăgi pe Ahab, ca să se suie la Ramot din Galaad și să piară acolo?” Și au răspuns unul într-un fel, altul într-altul.

 21  Și un duh a venit și s-a înfățișat înaintea Domnului, și a zis: „Eu îl voi amăgi.”

 22  Domnul i-a zis: „Cum?” „Voi ieși”, a răspuns el, „și voi fi un duh de minciună în gura tuturor proorocilor lui.” Domnul a zis: „Îl vei amăgi, și-ți vei ajunge ținta; ieși, și fă așa!”

 23  Și acum, iată că Domnul a pus un duh de minciună în gura tuturor proorocilor tăi care sunt de față. Dar Domnul a hotărât lucruri rele împotriva ta.”

 24  Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, apropiindu-se, a lovit pe Mica peste obraz, și a zis: „Pe unde a ieșit Duhul Domnului din mine ca să-ți vorbească?”

 25  Mica a răspuns: „Vei vedea în ziua când vei umbla din odaie în odaie ca să te ascunzi.”

 26  Împăratul lui Israel a zis: „Ia pe Mica, du-l la Amon, mai marele cetății, și la Ioas, fiul împăratului,

 27  și să le spui: „Așa vorbește împăratul: „Puneți pe omul acesta la închisoare, și hrăniți-l cu pâinea și cu apa întristării, până când mă voi întoarce în pace.”

 28  Și Mica a zis: „Dacă te vei întoarce în pace, Domnul n-a vorbit prin mine.” Apoi a mai zis: „Auziți, popoare, toate.”

 29  Împăratul lui Israel și Iosafat, împăratul lui Iuda, s-au suit la Ramot din Galaad.

 30  Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: „Vreau să-mi schimb hainele ca să merg la luptă; dar tu, îmbracă-te cu hainele tale împărătești.” Și împăratul lui Israel și-a schimbat hainele, și s-a dus la luptă.

 31  Împăratul Siriei dăduse următoarea poruncă celor treizeci și două de căpetenii ale carelor lui: „Să nu vă luptați nici cu cei mici nici cu cei mari, ci să vă luptați numai cu împăratul lui Israel.”

 32  Când au zărit căpeteniile carelor pe Iosafat, au zis: „Negreșit, acesta este împăratul lui Israel.” Și s-au apropiat de el să-l lovească. Iosafat a scos un țipăt.

 33  Căpeteniile carelor, văzând că nu este împăratul lui Israel, s-au depărtat de el.

 34  Atunci un om a tras cu arcul la întâmplare, și a lovit pe împăratul lui Israel la încheietura platoșei. Împăratul a zis cărăușului său: „Întoarce, și scoate-mă din câmpul de bătaie, căci sunt greu rănit.”

 35  Lupta a fost din ce în ce mai crâncenă în ziua aceea. Împăratul a stat drept în carul lui în fața sirienilor, și seara a murit. Sângele a curs din rană în lăuntrul carului.

 36  La apusul soarelui, s-a strigat prin toată tabăra: „Să plece fiecare în cetatea lui și să plece fiecare în țara lui,

 37  căci a murit împăratul.” S-au întors la Samaria, și împăratul a fost îngropat la Samaria.

 38  Când au spălat carul în iazul Samariei, câinii au lins sângele lui Ahab, și curvele s-au scăldat în el, după cuvântul pe care-l spusese Domnul.

 39  Celelalte fapte ale lui Ahab, tot ce a făcut el, casa de fildeș pe care a zidit-o, și toate cetățile pe care le-a zidit, nu sunt scrise oare în cartea Cronicilor împăraților lui Israel?

 40  Ahab a adormit cu părinții săi. Și în locul lui, a domnit fiul său Ahazia.

 41  Iosafat, fiul lui Asa, a început să domnească peste Iuda, în al patrulea an al lui Ahab, împăratul lui Israel.

 42  Iosafat era de treizeci și cinci de ani când s-a făcut împărat, și a domnit douăzeci și cinci de ani la Ierusalim. Mamă-sa se numea Azuba, fata lui Șilhi.

 43  El a umblat în toată calea tatălui său Asa, și nu s-a abătut deloc de la ea, făcând ce este plăcut înaintea Domnului. Numai că înălțimile n-au fost îndepărtate: poporul tot mai aducea jertfe și tămâie pe înălțimi.

 44  Iosafat a trăit în pace cu împăratul lui Israel.

 45  Celelalte fapte ale lui Iosafat, isprăvile și războaiele lui, nu sunt scrise oare în cartea Cronicilor împăraților lui Iuda?

 46  El a scos din țară pe sodomiții care mai rămăseseră de pe vremea tatălui său Asa.

 47  În Edom nu era împărat pe atunci: cârmuia un dregător.

 48  Iosafat a făcut corăbii din Tars ca să meargă la Ofir să aducă aur; dar nu s-au dus, căci corăbiile s-au sfărâmat la Ețion-Gheber.

 49  Atunci Ahazia, fiul lui Ahab, a zis lui Iosafat: „Vrei ca slujitorii mei să meargă împreună cu ai tăi pe corăbii?” Dar Iosafat n-a voit.

 50  Iosafat a adormit cu părinții săi, și a fost îngropat cu părinții săi, în cetatea tatălui său David. Și în locul lui a domnit fiul său Ioram.

 51  Ahazia, fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel la Samaria, în al șaptesprezecelea an al lui Iosafat, împăratul lui Iuda. A domnit doi ani peste Israel.

 52  El a făcut ce este rău înaintea Domnului, și a umblat în calea tatălui său și în calea mamei sale, și în calea lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască.

 53  A slujit lui Baal și s-a închinat înaintea lui, și a mâniat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, cum făcuse și tatăl său.