1  Era un om din Ramataim-Țofim, din muntele lui Efraim, numit Elcana, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Țuf, Efratit.

 2  El avea două neveste; una se numea Ana, iar cealaltă Penina. Penina avea copii, dar Ana n-avea.

 3  Omul acesta se suia în fiecare an din cetatea sa la Silo, ca să se închine înaintea Domnului oștirilor și să-I aducă jertfe. Acolo se aflau cei doi fii ai lui Eli, Hofni și Fineas, preoți ai Domnului.

 4  În ziua când își aducea Elcana jertfa, dădea părți nevestei sale Penina, tuturor fiilor, și tuturor fiicelor pe care le avea de la ea.

 5  Dar Anei îi dădea o parte îndoită; căci iubea pe Ana. Dar Domnul o făcuse stearpă.

 6  Potrivnica ei o înțepa dese ori, ca s-o facă să se mânie, pentru că Domnul o făcuse stearpă.

 7  Și în toți anii era așa. Ori de câte ori se suia Ana la casa Domnului, Penina o înțepa la fel. Atunci ea plângea și nu mânca.

 8  Elcana, bărbatul ei, îi zicea: „Ano, pentru ce plângi, și nu mănânci? Pentru ce ți-este întristată inima? Oare nu prețuiesc eu pentru tine mai mult decât zece fii?”

 9  Ana s-a sculat, după ce au mâncat și au băut ei la Silo. Preotul Eli ședea pe un scaun, lângă unul din ușiorii Templului Domnului.

 10  Și Ana se ruga Domnului cu sufletul amărât și plângea!

 11  Ea a făcut o juruință, și a zis: „Doamne, Dumnezeul oștirilor! Dacă vei binevoi să cauți spre întristarea roabei Tale, dacă-Ți vei aduce aminte de mine și nu vei uita pe roaba Ta, și dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieții lui, și brici nu va trece peste capul lui.”

 12  Fiindcă ea stătea multă vreme în rugăciune înaintea Domnului, Eli se uita cu băgare de seamă la gura ei.

 13  Ana vorbea în inima ei, și numai buzele și le mișca, dar nu i se auzea glasul. Eli credea că este beată,

 14  și i-a zis: „Până când vei fi beată? Du-te de te trezește.”

 15  Ana a răspuns: „Nu, domnul meu, eu sunt o femeie care suferă în inima ei, și n-am băut nici vin, nici băutură amețitoare; ci îmi vărsam sufletul înaintea Domnului.

 16  Să nu iei pe roaba ta drept o femeie stricată, căci numai prea multa mea durere și supărare m-a făcut să vorbesc până acum.”

 17  Eli a luat din nou cuvântul, și a zis: „Du-te în pace, și Dumnezeul lui Israel să asculte rugăciunea pe care I-ai făcut-o!”

 18  Ea a zis: „Să capete roaba ta trecerea înaintea ta!” Și femeia a plecat. A mâncat, și fața ei n-a mai fost aceeași.

 19  S-au sculat dis-de-dimineață, și, după ce s-au închinat până la pământ înaintea Domnului, s-au întors și au venit acasă la Rama.

 20  Când i s-au împlinit zilele, Ana a rămas însărcinată, și a născut un fiu, căruia i-a pus numele Samuel (Dumnezeu a ascultat), „căci” a zis ea, „de la Domnul l-am cerut.”

 21  Bărbatul său Elcana s-a suit apoi cu toată casa lui, să aducă Domnului jertfa de peste an, și să-și împlinească juruința.

 22  Dar Ana nu s-a suit, și a zis bărbatului ei: „Când voi înțărca copilul, îl voi duce, ca să fie pus înaintea Domnului și să rămână acolo pentru totdeauna.”

 23  Elcana, bărbatul ei, i-a zis: „Fă ce vei crede, așteaptă până-l vei înțărca. Numai împlinească-Și Domnul cuvântul Lui!” Și femeia a rămas acasă, și a dat țâță fiului ei, până l-a înțărcat.

 24  Când l-a înțărcat, l-a suit cu ea, și a luat trei tauri, o efă de făină, și un burduf cu vin. L-a dus în casa Domnului la Silo: copilul era încă mic de tot.

 25  Au junghiat taurii, și au dus copilul la Eli.

 26  Ana a zis: „Domnul meu, iartă-mă! Cât este de adevărat că sufletul tău trăiește, domnul meu, atât este de adevărat că eu sunt femeia aceea care stăteam aici lângă tine și mă rugam Domnului.

 27  Pentru copilul acesta mă rugam, și Domnul a ascultat rugăciunea pe care I-o făceam.

 28  De aceea vreau să-l dau Domnului: toată viața lui să fie dat Domnului.” Și s-au închinat acolo înaintea Domnului.