1  Filistenii și-au strâns oștile ca să facă război, și s-au adunat la Soco, o cetate a lui Iuda; au tăbărât între Soco și Azeca, la Efes-Damim.

 2  Saul și bărbații lui Israel s-au strâns și ei; au tăbărât în Valea terebinților, și s-au așezat în linie de bătaie împotriva filistenilor.

 3  Filistenii se așezaseră pe un munte de o parte, și Israel pe un munte de cealaltă parte: doar valea îi despărțea.

 4  Atunci a ieșit un om din tabăra filistenilor și a înaintat între cele două oștiri. El se numea Goliat, era din Gat, și avea o înălțime de șase coți și o palmă.

 5  Pe cap avea un coif de aramă, și purta niște zale de solzi în greutate de cinci mii de sicli de aramă.

 6  Avea niște tureci de aramă peste fluierele picioarelor, și o pavăză de aramă între umeri.

 7  Coada suliței lui era ca un sul de țesut, și fierul suliței cântărea șase sute de sicli de fier. Cel ce-i purta scutul mergea înaintea lui.

 8  Filisteanul s-a oprit; și, vorbind oștilor lui Israel așezate în șiruri de bătaie, le-a strigat: „Pentru ce ieșiți să vă așezați în șiruri de bătaie? Nu sunt eu filistean, și nu sunteți voi slujitorii lui Saul? Alegeți un om care să se coboare împotriva mea!

 9  Dacă va putea să se bată cu mine și să mă omoare, noi vom fi robii voștri; dar dacă-l voi birui și-l voi omorî eu, voi ne veți fi robi nouă și ne veți sluji.”

 10  Filisteanul a mai zis: „Arunc astăzi o ocară asupra oștirii lui Israel! Dați-mi un om, ca să mă lupt cu el.”

 11  Saul și tot Israelul au auzit aceste cuvinte ale filisteanului, și s-au înspăimântat și au fost cuprinși de o mare frică.

 12  Și David era fiul efratitului aceluia din Betleemul lui Iuda, numit Isai, care avea opt fii. Pe vremea lui Saul el era bătrân înaintat în vârstă.

 13  Cei trei fii mai mari ai lui Isai urmaseră pe Saul la război; întâiul născut din cei trei fii ai lui, care porniseră la război, se numea Eliab, al doilea Abinadab, și al treilea Șama.

 14  David era cel mai tânăr. Și când cei trei mai mari au urmat pe Saul,

 15  David a plecat de la Saul și s-a întors la Betleem ca să pască oile tatălui său.

 16  Filisteanul înainta dimineața și seara, și s-a înfățișat astfel timp de patruzeci de zile.

 17  Isai a zis fiului său David: „Ia pentru frații tăi efa aceasta de grâu prăjit și aceste zece pâini, și aleargă în tabără la frații tăi;

 18  du și aceste zece cașuri de brânză căpeteniei care este peste mia lor. Să vezi dacă frații tăi sunt bine, și să-mi aduci vești temeinice.

 19  Ei sunt cu Saul și cu toți bărbații lui Israel în valea terebinților, în război cu filistenii.”

 20  David s-a sculat dis-de-dimineață. A lăsat oile în seama unui paznic, și-a luat lucrurile, și a plecat, cum îi poruncise Isai. Când a ajuns în tabără, oștirea pornise să se așeze în șiruri de bătaie și scotea strigăte de război.

 21  Israel și filistenii s-au așezat în șiruri de bătaie, oștire către oștire.

 22  David a dat lucrurile pe care le avea în mâinile celui ce păzea calabalâcurile, și a alergat la șirurile de bătaie. Cum a ajuns, a întrebat pe frații săi de sănătate.

 23  Pe când vorbea cu ei, iată că filisteanul din Gat, numit Goliat, a înaintat între cele două oștiri, ieșind afară din șirurile filistenilor. A rostit aceleași cuvinte ca mai înainte, și David le-a auzit.

 24  La vederea acestui om toți cei din Israel au fugit dinaintea lui, și i-a apucat o mare frică.

 25  Fiecarea zicea: „Ați văzut pe omul acesta înaintând? A înaintat ca să arunce ocara asupra lui Israel! Dacă-l va omorî cineva, împăratul îl va umple de bogății, îi va da de nevastă pe fiică-sa, și va scuti de dări casa tatălui său în Israel.”

 26  David a zis oamenilor de lângă el: „Ce se va face aceluia care va omorî pe filisteanul acesta, și va lua ocara de asupra lui Israel? Cine este filisteanul acesta, acest netăiat împrejur, ca să ocărască oștirea Dumnezeului celui viu?”

 27  Poporul, spunând din nou aceleași lucruri, i-a zis: „Așa și așa se va face aceluia care-l va omorî.”

 28  Eliab, fratele lui cel mai mare, care-l auzise vorbind cu oamenii aceștia, s-a aprins de mânie împotriva lui David. Și a zis: „Pentru ce te-ai coborât tu, și cui ai lăsat acele puține oi în pustie? Îți cunosc eu mândria și răutatea inimii. Te-ai coborât ca să vezi lupta.”

 29  David a răspuns: „Ce-am făcut oare? Nu pot să vorbesc astfel?”

 30  Și s-a întors de la el ca să vorbească cu altul, și i-a pus aceleași întrebări. Poporul i-a răspuns ca și întâia dată.

 31  Când s-au auzit cuvintele rostite de David, au fost spuse înaintea lui Saul, care a trimis să-l caute.

 32  David a zis lui Saul: „Nimeni să nu-și piardă nădejdea din pricina filisteanului acestuia! Robul tău va merge să se bată cu el.”

 33  Saul a zis lui David: „Nu poți să te duci să te bați cu filisteanul acesta, căci tu ești un copil, și el este un om războinic din tinerețea lui.”

 34  David a zis lui Saul: „Robul tău păștea oile tatălui său. Și când un leu sau un urs venea să-i ia o oaie din turmă,

 35  alergam după el, îl loveam, și-i smulgeam oaia din gură. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de falcă, îl loveam, și-l omoram.

 36  Așa a doborât robul tău leul și ursul; și cu filisteanul acesta, cu acest netăiat împrejur, va fi ca și cu unul din ei, căci a ocărât oștirea Dumnezeului celui viu.”

 37  David a mai zis: „Domnul, care m-a izbăvit din gheara leului, și din laba ursului, mă va izbăvi și din mâna acestui filistean.” Și Saul a zis lui David: „Du-te, și Domnul să fie cu tine!”

 38  Saul a îmbrăcat pe David cu hainele lui, i-a pus pe cap un coif de aramă, și l-a îmbrăcat cu o platoșă.

 39  David a încins sabia lui Saul peste hainele lui, și a vrut să meargă, căci nu încercase încă să meargă cu ele. Apoi a zis lui Saul: „Nu pot să merg cu armătura aceasta, căci nu sunt obișnuit cu ea.” Și s-a dezbrăcat de ea.

 40  Și-a luat toiagul în mână, și-a ales din pârâu cinci pietre netede, și le-a pus în traista lui de păstor și în buzunarul hainei. Apoi, cu praștia în mână, a înaintat împotriva filisteanului.

 41  Filisteanul s-a apropiat puțin câte puțin de David, și omul care-i ducea scutul mergea înaintea lui.

 42  Filisteanul s-a uitat, și când a zărit pe David, a râs de el, căci nu vedea în el decât un copil, cu păr bălai și cu fața frumoasă.

 43  Filisteanul a zis lui David: „Ce! Sunt câine, de vii la mine cu toiege?” Și, după ce l-a blestemat pe dumnezeii lui,

 44  a adăugat: „Vino la mine, și-ți voi da carnea ta păsărilor cerului și fiarelor câmpului.”

 45  David a zis filisteanului: „Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliță și cu pavăză; iar eu vin împotriva ta în Numele Domnului oștirilor, în Numele Dumnezeului oștirii lui Israel, pe care ai ocărât-o.

 46  Astăzi Domnul te va da în mâinile mele, te voi doborî, și-ți voi tăia capul; astăzi voi da stârvurile taberei Filstenilor păsărilor cerului și fiarelor pământului. Și tot pământul va ști că Israel are un Dumnezeu.

 47  Și toată mulțimea aceasta va ști că Domnul nu mântuiește nici prin sabie, nici prin suliță. Căci biruința este a Domnului. Și El vă dă în mâinile noastre.”

 48  Îndată ce filisteanul a pornit să meargă înaintea lui David, David a alergat pe câmpul de bătaie înaintea filisteanului.

 49  Și-a vârât mâna în traistă, a luat o piatră, și a aruncat-o cu praștia; a lovit pe filistean în frunte, și piatra a intrat în fruntea filisteanului, care a căzut cu fața la pământ.

 50  Astfel, cu o praștie și cu o piatră, David a fost mai tare decât filisteanul; l-a trântit la pământ și l-a omorât, fără să aibă sabie în mână.

 51  A alergat, s-a oprit lângă filistean, i-a luat sabia, pe care i-a scos-o din teacă, l-a omorât și i-a tăiat capul. Filistenii, când au văzut că uriașul lor a murit, au luat-o la fugă.

 52  Și bărbații lui Israel și Iuda au dat chiote, și au pornit în urmărirea filistenilor până în vale și până la porțile Ecronului. Filistenii, răniți de moarte, au căzut pe drumul care duce la Șaaraim până la Gat și până la Ecron.

 53  Și copiii lui Israel s-au întors de la urmărirea filistenilor, și le-au jefuit tabăra.

 54  David a luat capul filisteanului și l-a dus la Ierusalim, și a pus armele filisteanului în cortul său.

 55  Când a văzut Saul pe David mergând împotriva filisteanului, a zis lui Abner, căpetenia oștirii: „Al cui fiu este tânărul acesta, Abner?” Abner a răspuns: „Pe sufletul tău, împărate, că nu știu.”

 56  „Întreabă dar al cui fiu este tânărul acesta”, a zis împăratul.

 57  Și când s-a întors David după ce omorâse pe filistean, Abner l-a luat și l-a adus înaintea lui Saul. David avea în mână capul filisteanului.

 58  Saul i-a zis: „Al cui fiu ești, tinere?” Și David a răspuns: „Sunt fiul robului tău Isai, Betleemitul.”