1  David s-a dus la Nob, la preotul Ahimelec, care a alergat speriat înaintea lui, și i-a zis: „Pentru ce ești singur și nu este nimeni cu tine?”

 2  David a răspuns preotului Ahimelec: „Împăratul mi-a dat o poruncă și mi-a zis: „Nimeni să nu știe nimic de pricina pentru care te trimit și de porunca pe care ți-am dat-o.” Am hotărât un loc de întâlnire cu oamenii mei.

 3  Acum ce ai la îndemână? Dă-mi cinci pâini, sau ce se va găsi.”

 4  Preotul a răspuns lui David: „N-am pâine obișnuită la îndemnă, ci numai pâine sfințită; doar dacă oamenii tăi s-au ferit de împreunarea cu femei!”

 5  David a răspuns preotului: „Ne-am ferit de împreunarea cu femei de trei zile de când am plecat, și toți oamenii mei sunt curați; de altfel, dacă aceasta este o faptă necurată, va fi sfințită negreșt azi de acela care o va face.”

 6  Atunci preotul i-a dat pâinea sfințită, căci nu era acolo altă pâine decât pâinea pentru punerea înainte, care fusese luată dinaintea Domnului ca să fie înlocuită cu pâine caldă, în clipa când luaseră pe cealaltă.

 7  Chiar în ziua aceea, se afla acolo închis înaintea Domnului un om dintre slujitorii lui Saul; era un Edomit, numit Doeg, căpetenia păstorilor lui Saul.

 8  David a zis lui Ahimelec: „N-ai la îndemână o suliță sau o sabie? Căci nu mi-am luat cu mine nici sabia nici armele, pentru că porunca împăratului era grabnică.”

 9  Preotul a răspuns: „Iată sabia lui Goliat, filisteanul, pe care l-ai omorât în valea terebinților; este învelită într-un covor, în dosul efodului; dacă vrei s-o iei, ia-o, căci nu este alta aici.” Și David a zis: „Nu-i alta ca ea; dă-mi-o.”

 10  David s-a sculat și a fugit chiar în ziua aceea de Saul. A ajuns la Achiș, împăratul Gatului.

 11  Slujitorii lui Achiș i-au zis: „Nu este acesta David, împăratul țării? Nu este el acela pentru care se cânta, jucând: „Saul și-a bătut miile lui, Iar David zecile lui de mii?”

 12  David a pus la inimă aceste cuvinte, și a avut o mare frică de Achiș, împăratul Gatului.

 13  A făcut pe nebunul înaintea lor; făcea năzdrăvănii înaintea lor, făcea zgârâieturi pe ușile porților, și lăsa să-i curgă balele pe barbă.

 14  Achiș a zis slujitorilor săi: „Vedeți bine că omul acesta și-a pierdut mințile; pentru ce mi-l aduceți?

 15  Oare duc lipsă de nebuni, de-mi aduceți pe acesta și mă faceți martor la năzdrăvăniile lui? Să intre el în casa mea?”