1  Când s-a întors Saul de la urmărirea filistenilor, au venit și i-au spus: „Iată că David este în pustia En-Ghedi.”

 2  Saul a luat trei mii de oameni aleși din tot Israelul, și s-a dus să caute pe David și pe oamenii lui până pe stâncile țapilor sălbatici.

 3  A ajuns la niște stâne de oi, care erau lângă drum; și acolo era o peșteră, în care a intrat să doarmă. David și oamenii lui erau în fundul peșterii.

 4  Oamenii lui David i-au zis: „Iată ziua în care Domnul îți zice: „Dau pe vrăjmașul tău în mâinile tale; fă-i ce-ți va plăcea.” David s-a sculat, și a tăiat încet colțul hainei lui Saul.

 5  După aceea, inima îi bătea, pentru că tăiase colțul hainei lui Saul.

 6  Și a zis oamenilor săi: „Să mă ferească Domnul să fac împotriva domnului meu, care este unsul Domnului, o așa faptă ca să pun mâna pe el! Căci el este unsul Domnului.”

 7  Cu aceste cuvinte David a oprit pe oamenii săi, și i-a împiedicat să se arunce asupra lui Saul. Apoi Saul s-a sculat să iasă din peșteră, și și-a văzut înainte de drum.

 8  După aceea, David s-a sculat și a ieșit din peșteră. El a început să strige atunci după Saul: „Împărate, domnul meu!” Saul s-a suit înapoi, și David s-a plecat cu fața la pământ și s-a închinat.

 9  David a zis lui Saul: „De ce asculți tu de vorbele oamenilor care zic: „David îți vrea răul?”

 10  Vezi acum cu ochii tăi că Domnul te dăduse astăzi în mâinile mele în peșteră. Oamenii mei mă îndemnau să te omor; dar te-am cruțat, și am zis: „Nu voi pune mâna pe domnul meu, căci este unsul Domnului.”

 11  Uite, părintele meu, uite colțul hainei tale în mâna mea. Fiindcă ți-am tăiat colțul hainei, și nu te-am ucis, să știi și să vezi că în purtarea mea nu este nici răutate, nici răzvrătire, și că n-am păcătuit împotriva ta. Totuși tu îmi întinzi curse, ca să-mi iei viața.

 12  Judece Domnul între mine și tine, și Domnul să mă răzbune pe tine; dar eu nu voi pune mâna pe tine.

 13  Răul de la cei răi vine, zice vechea zicală. De aceea eu nu voi pune mâna pe tine.

 14  Împotriva cui a pornit împăratul lui Israel? Pe cine urmărești tu? Un câine mort, un purice.

 15  Domnul va judeca și va hotărî între mine și tine, El va vedea, El îmi va apăra pricina și El îmi va face dreptate, izbăvindu-mă din mâna ta.”

 16  Când a sfârșit David de spus aceste vorbe lui Saul, Saul a zis: „Glasul tău este, fiule David?” Și Saul a ridicat glasul și a plâns.

 17  Și a zis lui David: „Tu ești mai bun decât mine; căci tu mi-ai făcut bine, iar eu ți-am făcut rău.

 18  Tu îți arăți azi bunătatea cu care te porți față de mine, căci Domnul mă dăduse în mâinile tale, și nu m-ai omorât.

 19  Dacă întâlnește cineva pe vrăjmașul lui, îl lasă oare să-și urmeze drumul în liniște? Domnul să-ți răsplătească pentru ce mi-ai făcut în ziua aceasta!

 20  Acum iată, știu că tu vei domni, și că împărăția lui Israel va rămâne în mâinile tale.

 21  Jură-mi dar pe Domnul că nu-mi vei nimici sămânța mea după mine, și că nu-mi vei șterge numele din casa tatălui meu.”

 22  David a jurat lui Saul. Apoi Saul a plecat acasă, iar David și oamenii lui s-au suit în locul întărit.