1  Tânărul Samuel slujea Domnului înaintea lui Eli. Cuvântul Domnului era rar în vremea aceea, și vedeniile nu erau dese.

 2  Tot pe vremea aceea, Eli începea să aibă ochii tulburi, și nu mai putea să vadă. El stătea culcat la locul lui,

 3  iar candela lui Dumnezeu nu se stinsese încă; și Samuel era culcat în Templul Domnului, unde era chivotul lui Dumnezeu.

 4  Atunci Domnul a chemat pe Samuel. El a răspuns: „Iată-mă!”

 5  Și a alergat la Eli, și a zis: „Iată-mă, căci m-ai chemat”. Eli a răspuns. „Nu te-am chemat; întoarce-te și te culcă”. Și s-a dus și s-a culcat.

 6  Domnul a chemat din nou pe Samuel. Și Samuel s-a sculat, s-a dus la Eli, și a zis: „Iată-mă, căci m-ai chemat.” Eli a răspuns: „Nu te-am chemat, fiule, întoarce-te și te culcă”.

 7  Samuel nu cunoștea încă pe Domnul, și Cuvântul Domnului nu-i fusese încă descoperit.

 8  Domnul a chemat din nou pe Samuel, pentru a treia oară. Și Samuel s-a sculat, s-a dus la Eli, și a zis: „Iată-mă, căci m-ai chemat”. Eli a înțeles că Domnul cheamă pe copil,

 9  și a zis lui Samuel: „Du-te, de te culcă; și dacă vei mai fi chemat, să spui: „Vorbește, Doamne, căci robul Tău ascultă.” Și Samuel s-a dus să se culce la locul lui.

 10  Domnul a venit, S-a înfățișat și l-a chemat ca și în celelalte dăți: „Samuele, Samuele!” Și Samuel a răspuns: „Vorbește, căci robul Tău ascultă”.

 11  Atunci Domnul a zis lui Samuel: „Iată că voi face în Israel un lucru care va asurzi urechile oricui îl va auzi.

 12  În ziua aceea voi împlini asupra lui Eli tot ce am rostit împotriva casei lui; voi începe și voi isprăvi.

 13  I-am spus că vreau să pedepsesc casa lui pentru totdeauna, din pricina fărădelegii de care are cunoștință, și prin care fiii lui s-au făcut vrednici de lepădat, fără ca el să-i fi oprit.

 14  De aceea jur casei lui Eli că niciodată fărădelegea casei lui Eli nu va fi ispășită, nici prin jertfe, nici prin daruri de mâncare”.

 15  Samuel a rămas culcat până dimineața, apoi a deschis ușile casei Domnului. Samuel s-a temut să istorisească lui Eli vedenia aceea.

 16  Dar Eli a chemat pe Samuel, și a zis: „Samuele, fiule”! El a răspuns: „Iată-mă!”

 17  Și Eli a zis: „Care este cuvântul pe care ți l-a vorbit Domnul? Nu-mi ascunde nimic. Dumnezeu să Se poarte cu tine cu toată asprimea, dacă-mi ascunzi ceva din tot ce ți-a spus!”

 18  Samuel i-a istorisit tot, fără să-i ascundă nimic. Și Eli a zis: „Domnul este acesta, să facă ce va crede!”

 19  Samuel creștea, Domnul era cu el, și n-a lăsat să cadă la pământ niciunul din cuvintele sale.

 20  Tot Israelul, de la Dan până la Beer-Șeba, a cunoscut că Domnul pusese pe Samuel prooroc al Domnului.

 21  Domnul nu înceta să Se arate în Silo; căci Domnul Se descoperea lui Samuel, în Silo, prin cuvântul Domnului.