1Samuel 5
ÎNTÂIA CARTE A LUI SAMUEL. CAPITOLUL 5.
1 Filistenii au luat chivotul lui Dumnezeu, și l-au dus din Eben-Ezer la Asdod
2 După ce au pus mâna pe chivotul lui Dumnezeu, filistenii l-au dus în casa lui Dagon (Zeul pește) și l-au așezat lângă Dagon.
3 A doua zi, Asdodenii, care se sculaseră dis-de-dimineață, au găsit pe Dagon întins cu fața la pământ, înaintea chivotului Domnului. Au luat pe Dagon, și l-au pus înapoi la locul lui.
4 Și a doua zi, sculându-se dis-de-dimineață, au găsit pe Dagon întins cu fața la pământ, înaintea chivotului Domnului; capul lui Dagon și cele două mâini ale lui erau tăiate pe prag, și nu-i rămăsese decât trunchiul.
5 De aceea, până în ziua de azi, preoții lui Dagon și toți cei ce intră în casa lui Dagon, la Asdod, nu calcă pe prag.
6 Mâna Domnului a apăsat asupra celor din Asdod, și i-a pustiit; i-a lovit cu bube la șezut, atât în Asdod cât și în ținutul lui.
7 Când au văzut că așa stau lucrurile, oamenii din Asdod au zis: „Chivotul Dumnezeului lui Israel să nu rămână la noi, căci mâna Lui apasă asupra noastră și asupra lui Dagon, dumnezeul nostru.”
8 Și au trimis și au adunat la ei pe toți domnitorii filistenilor, și au zis: „Ce să facem cu chivotul Dumnezeului lui Israel?” Domnitorii au răspuns: „Să se ducă la Gat chivotul Dumnezeului lui Israel.” Și au adus acolo chivotul Dumnezeului lui Israel.
9 Dar după ce a fost dus acolo, mâna Domnului a apăsat asupra cetății, și a fost o mare groază; a lovit pe oamenii cetății de la mic până la mare, și au avut o spuzenie de bube la șezut.
10 Atunci au trimis chivotul lui Dumnezeu la Ecron. Când a intrat chivotul lui Dumnezeu în Ecron, Ecroniții au strigat: „Au adus la noi chivotul Dumnezeului lui Israel, ca să ne omoare, pe noi și poporul nostru.”
11 Și au trimis și au strâns pe toți domnitorii filistenilor, și au zis: „Trimiteți înapoi chivotul Dumnezeului lui Israel; să se întoarcă la locul lui, ca să nu ne omoare, pe noi și poporul nostru.” Căci în toată cetatea era o groază de moarte, și mâna lui Dumnezeu apăsa cu putere.
12 Oamenii care nu mureau, erau loviți cu bube la șezut, și țipetele cetății se înălțau până la cer.