1Tesaloniceni 4
ÎNTÂIA EPISTOLĂ A LUI PAVEL CĂTRE TESALONICENI. CAPITOLUL 4.
1 Încolo, fraților, fiindcă ați învățat de la noi cum să vă purtați și să fiți plăcuți lui Dumnezeu, și așa și faceți, vă rugăm, și vă îndemnăm în Numele Domnului Isus, să sporiți tot mai mult în privința aceasta.
2 Știți, în adevăr, ce învățături v-am dat prin Domnul Isus.
3 Voia lui Dumnezeu este sfințirea voastră: să vă feriți de curvie;
4 fiecare din voi să știe să-și stăpânească vasul în sfințenie și cinste,
5 nu în aprinderea poftei, ca neamurile, care nu cunosc pe Dumnezeu.
6 Nimeni să nu fie cu vicleșug și cu nedreptate în treburi față de fratele său; pentru că Domnul pedepsește toate aceste lucruri, după cum v-am spus și v-am adeverit.
7 Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăție, ci la sfințire.
8 De aceea, cine nesocotește aceste învățături, nesocotește nu pe un om, ci pe Dumnezeu, care v-a dat și Duhul Său cel sfânt.
9 Cât despre dragostea frățească, n-aveți nevoie să vă scriem; căci voi singuri ați fost învățăți de Dumnezeu să vă iubiți unii pe alții,
10 și iubiți în adevăr pe toți frații, care sunt în toată Macedonia. Dar vă îndemnăm, fraților, să sporiți tot mai mult în ea.
11 Să căutați să trăiți liniștiți, să vă vedeți de treburi, și să lucrați cu mâinile voastre, cum v-am sfătuit.
12 Și astfel să vă purtați cuviincios cu cei de afară, și să n-aveți trebuință de nimeni.
13 Nu voim, fraților, să fiți în necunoștință despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristați ca ceilalți, care n-au nădejde.
14 Căci dacă credem că Isus a murit și a înviat, credem și că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El.
15 Iată, în adevăr, ce vă spunem, prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiți.
16 Căci însuși Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, și întâi vor învia cei morți în Hristos.
17 Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiți toți împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; și astfel vom fi totdeauna cu Domnul.
18 Mângâiați-vă dar unii pe alții cu aceste cuvinte.