1  Nu mustra cu asprime pe un bătrân, ci sfătuiește-l ca pe un tată; pe tineri sfătuiește-i ca pe niște frați;

 2  pe femeile bătrâne, ca pe niște mame; pe cele tinere, ca pe niște surori, cu toată curăția.

 3  Cinstește pe văduvele care sunt cu adevărat văduve.

 4  Dacă o văduvă are copii sau nepoți de la copii, aceștia să se deprindă să fie evlavioși întâi față de cei din casa lor, și să răsplătească ostenelile părinților, căci lucrul acesta este plăcut înaintea lui Dumnezeu.

 5  Cea cu adevărat văduvă, care a rămas singură, și-a pus nădejdea în Dumnezeu, și stăruie, zi și noapte, în cereri și rugăciuni.

 6  Dar cea dedată la plăceri, măcar că trăiește, este moartă.

 7  Poruncește și aceste lucruri, ca să fie fără vină.

 8  Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, și mai ales de cei din casa lui, s-a lepădat de credință, și este mai rău decât un necredincios.

 9  O văduvă, ca să fie înscrisă în lista văduvelor, trebuie să n-aibă mai puțin de șaizeci de ani, să nu fi avut decât un singur bărbat;

 10  să fie cunoscută pentru faptele ei bune; să fi crescut copii, să fi fost primitoare de oaspeți, să fi spălat picioarele sfinților, să fi ajutat pe cei nenorociți, să fi dat ajutor la orice faptă bună.

 11  Dar pe văduvele tinere să nu le primești: pentru că atunci când le desparte pofta de Hristos, vor să se mărite din nou,

 12  și se fac vinovate de faptul că își calcă credința dintâi.

 13  Totodată, se deprind să umble fără nicio treabă din casă în casă; și nu numai că sunt leneșe, dar sunt și limbute și iscoditoare, și vorbesc ce nu trebuie vorbit.

 14  Vreau dar ca văduvele tinere să se mărite și să aibă copii, să fie gospodine la casa lor, ca să nu dea potrivnicului niciun prilej de ocară,

 15  căci unele s-au și întors să urmeze pe Satana.

 16  Dacă vreun credincios, fie bărbat, fie femeie, are văduve în familie, să le ajute, și să nu fie împovărată cu ele Biserica, pentru ca să poată veni în ajutor celor cu adevărat văduve.

 17  Presbiterii (sau: bătrâni) care cârmuiesc bine, să fie învredniciți de îndoită cinste, mai ales cei ce se ostenesc cu propovăduirea și cu învățătura, pe care o dau altora.

 18  Căci Scriptura zice: „Să nu legi gura boului când treieră bucate”; și: „Vrednic este lucrătorul de plata lui.”

 19  Împotriva unui presbiter (sau: bătrân) să nu primești învinuire decât din gura a doi sau trei martori.

 20  Pe cei ce păcătuiesc, mustră-i înaintea tuturor, ca și ceilalți să aibă frică.

 21  Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu, înaintea lui Hristos Isus și înaintea îngerilor aleși, să păzești aceste lucruri, fără vreun gând mai dinainte, și să nu faci nimic cu părtinire.

 22  Să nu-ți pui mâinile peste nimeni cu grabă: și să nu te faci părtaș păcatelor altora: pe tine însuți păzește-te curat.

 23  Să nu mai bei numai apă, ci să iei și câte puțin vin, din pricina stomacului tău, și din pricina deselor tale îmbolnăviri.

 24  Păcatele unor oameni sunt cunoscute și merg înainte la judecată, iar ale altora vin pe urmă.

 25  Tot așa și faptele bune sunt cunoscute: și cele ce nu sunt cunoscute, nu pot să rămână ascunse.