1  Iosafat a avut bogății și slavă din belșug, și s-a încuscrit cu Ahab.

 2  După câțiva ani, s-a coborât la Ahab în Samaria. Ahab a tăiat pentru el și pentru poporul care era cu el un mare număr de oi și boi, și l-a rugat să se suie la Ramot din Gallad.

 3  Ahab, împăratul lui Israel, a zis lui Iosafat, împăratul lui Iuda: „Vrei să vii cu mine la Ramot în Galaad?” Iosafat i-a răspuns: „Eu ca tine, și poporul meu ca poporul tău, vom merge la luptă împotriva lui cu tine.”

 4  Apoi Iosafat a zis împăratului lui Israel: „Întreabă acum, te rog, cuvântul Domnului.”

 5  Împăratul lui Israel a strâns pe prooroci, în număr de patru sute, și le-a zis: „Să ne ducem la luptă împotriva Ramotului din Galaad, sau să-mi văd de treabă?” Și ei au răspuns: „Suie-te, și Dumnezeu o va da în mâinile împăratului.”

 6  Dar Iosafat a zis: „Nu mai este aici niciun prooroc al Domnului, prin care să-L putem întreba?”

 7  Împăratul lui Israel a răspuns lui Iosafat: „Mai este un om prin care am putea să întrebăm pe Domnul; dar îl urăsc, căci nu-mi proorocește nimic bun, nu proorocește niciodată decât rău: este Mica, fiul lui Imla.” Și Iosafat a zis: „Să nu vorbească așa împăratul!”

 8  Atunci împăratul lui Israel a chemat un dregător, și i-a zis: „Trimite să vină îndată Mica, fiul lui Imla.”

 9  Împăratul lui Israel și Iosafat, împăratul lui Iuda, ședeau fiecare pe scaunul lui de domnie, îmbrăcați cu hainele lor împărătești; ședeau în locul de la intrarea porții Samariei. Și toți proorocii prooroceau înaintea lor.

 10  Zedechia, fiul lui Chenaana, își făcuse niște coarne de fier, și a zis: „Așa vorbește Domnul: „Cu aceste coarne, vei bate pe sirieni până îi vei nimici.”

 11  Și toți proorocii au proorocit la fel, zicând: „Suie-te la Ramot în Galaad, căci vei avea izbândă și Domnul o va da în mâinile împăratului.”

 12  Solul care se dusese să cheme pe Mica, i-a vorbit așa: „Iată, proorocii cu un gând proorocesc de bine împăratului; cuvântul tău să fie dar ca și cuvântul fiecăruia din ei! Vestește de bine!”

 13  Mica a răspuns: „Viu este Domnul că voi vesti ce va spune Dumnezeul meu.”

 14  Când a venit la împărat, împăratul i-a zis: „Mica, să ne ducem la luptă împotriva Ramotului din Galaad, sau să-mi văd de treabă?” El a răspuns: „Suiți-vă! Căci veți avea izbândă, și vor fi dați în mâinile voastre.”

 15  Și împăratul i-a zis: „De câte ori va trebui să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în Numele Domnului?”

 16  Mica a răspuns: „Văd tot Israelul risipit pe munți, ca niște oi care n-au păstor; și Domnul a zis: „Oamenii aceștia n-au stăpân, fiecare să se întoarcă în pace acasă!”

 17  Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: „Nu ți-am spus eu? El nu-mi proorocește nimic bun, nu-mi proorocește decât rău.”

 18  Și Mica a zis: „Ascultați dar cuvântul Domnului! Am văzut pe Domnul stând pe scaunul Său de domnie, și toată oastea cerurilor stând la dreapta și la stânga Lui.

 19  Și Domnul a zis: „Cine va amăgi pe Ahab, împăratul lui Israel, ca să se suie la Ramot în Galaad și se peară acolo?” Au răspuns unul într-un fel, altul într-altul.

 20  Și un duh a venit și s-a înfățișat înaintea Domnului, și a zis: „Eu îl voi amăgi.” Domnul i-a zis: „Cum?”

 21  „Voi ieși,” a răspuns el, „și voi fi un duh de minciună în gura tuturor proorocilor lui.” Domnul a zis: „Îl vei amăgi, și vei izbuti; ieși, și fă așa.”

 22  Și acum, iată că Domnul a pus un duh de minciună în gura proorocilor tăi care sunt de față. Dar Domnul a vorbit rău împotriva ta.”

 23  Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, apropiindu-se, a lovit pe Mica peste obraz, și a zis: „Pe ce drum a ieșit duhul Domnului din mine ca să-ți vorbească?”

 24  Mica a răspuns: „Vei vedea în ziua când vei umbla, din odaie în odaie, ca să te ascunzi.”

 25  Împăratul lui Israel a zis: „Luați pe Mica, și duceți-l la Amon, căpetenia cetății, și la Ioas, fiul împăratului.

 26  Și spuneți: „Așa vorbește împăratul: „Băgați pe omul acesta în temniță, și hrăniți-l cu pâinea și cu apa întristării, până mă voi întoarce în pace.”

 27  Și Mica a zis: „Dacă te vei întoarce în pace, n-a vorbit Domnul prin mine!” Apoi a mai zis: „Voi, toate popoarele, auziți!”

 28  Împăratul lui Israel și Iosafat, împăratul lui Iuda, s-au suit la Ramot în Galaad.

 29  Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: „Vreau să-mi schimb hainele ca să mă duc la luptă; dar tu, îmbracă-te cu hainele tale.” Și împăratul lui Israel și-a schimbat hainele, și s-au dus la luptă.

 30  Împăratul Siriei dăduse următoarea poruncă mai marilor peste carele lui: „Să nu vă luptați nici cu cel mic nici cu cel mare, ci să vă luptați numai cu împăratul lui Israel.”

 31  Când au zărit mai marii carelor pe Iosafat, au zis: „Este împăratul lui Israel.” Și l-au înconjurat ca să lupte cu el. Iosafat a scos un țipăt. Domnul l-a ajutat, și Dumnezeu i-a îndepărtat de la el.

 32  Mai marii carelor, văzând că nu era împăratul lui Israel, s-au depărtat de el.

 33  Atunci un om a tras cu arcul la întâmplare, și a lovit pe împăratul lui Israel între încheieturile armăturii. Împăratul a zis celui ce-i mâna carul: „Întoarce, și scoate-mă din câmpul de bătaie, căci sunt rănit.”

 34  Lupta a fost înverșunată în ziua aceea. Împăratul lui Israel a stat în car, în fața sirienilor, până seara, și a murit pe la apusul soarelui.