1  Manase avea doisprezece ani când a ajuns împărat, și a domnit cincizeci și cinci de ani la Ierusalim.

 2  El a făcut ce este rău înaintea Domnului, după urâciunile neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.

 3  A zidit iarăși înălțimile pe care le dărâmase tatăl său Ezechia. A ridicat altare Baalilor, a făcut idoli Astarteei, și s-a închinat înaintea întregii oștiri a cerurilor și i-a slujit.

 4  A zidit altare în Casa Domnului, măcar că Domnul zisese: „În Ierusalim va fi Numele Meu pe vecie.”

 5  A zidit altare întregii oștiri a cerurilor, în cele două curți ale Casei Domnului.

 6  Și-a trecut fiii prin foc în valea fiilor lui Hinom; umbla cu descântece și vrăjitorii, și ținea la el oameni care chemau duhurile și care-i spuneau viitorul. A făcut din ce în ce mai mult ce este rău înaintea Domnului, ca să-L mânie.

 7  A pus chipul cioplit al idolului pe care-l făcuse, în Casa lui Dumnezeu, despre care Dumnezeu spusese lui David și fiului său Solomon: „În casa aceasta, și în Ierusalim, pe care l-am ales din toate semințiile lui Israel Îmi voi pune Numele pe vecie.

 8  Nu voi mai strămuta pe Israel din țara pe care am dat-o părinților voștri, numai să caute să împlinească tot ce le-am poruncit, după toată legea, învățăturile și poruncile date prin Moise.”

 9  Dar Manase a fost pricina că Iuda și locuitorii Ierusalimului s-au rătăcit și au făcut rău mai mult decât neamurile pe care le nimicise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.

 10  Domnul a vorbit lui Manase și poporului său, dar ei n-au vrut să asculte.

 11  Atunci Domnul a trimis împotriva lor pe căpeteniile oștirii împăratului Asiriei, care au prins pe Manase și l-au pus în lanțuri. L-au legat cu lanțuri de aramă, și l-au dus la Babilon.

 12  Când a fost la strâmtoare, s-a rugat Domnului, Dumnezeului lui, și s-a smerit adânc înaintea Dumnezeului părinților săi.

 13  I-a făcut rugăciuni; și Domnul, lăsându-Se înduplecat, i-a ascultat cererile, și l-a adus înapoi la Ierusalim în împărăția lui. Și Manase a cunoscut că Domnul este Dumnezeu.

 14  După aceea, a zidit afară din cetatea lui David, la apus, spre Ghihon în vale, un zid care se întindea până la poarta peștilor și cu care a înconjurat dealul, și l-a făcut foarte înalt. A pus și căpetenii de război în toate cetățile întărite ale lui Iuda.

 15  A înlăturat din Casa Domnului dumnezeii străini și idolul Astarteei, a dărâmat toate altarele pe care le zidise pe muntele Casei Domnului și la Ierusalim, și le-a aruncat afară din cetate.

 16  A așezat din nou altarul Domnului, a adus pe el jertfe de mulțumire și de laudă, și a poruncit lui Iuda să slujească Domnului, Dumnezeului lui Israel.

 17  Poporul jertfea tot pe înălțimi, dar numai Domnului Dumnezeului său.

 18  Celelalte fapte ale lui Manase, rugăciunea lui către Dumnezeul lui, și cuvintele proorocilor, care i-au vorbit în Numele Domnului, Dumnezeul lui Israel, sunt scrise în faptele împăraților lui Israel.

 19  Rugăciunea lui și felul în care l-a ascultat Dumnezeu, păcatele și nelegiuirile lui, locurile unde a zidit înălțimi și a înălțat idoli Astarteei și chipuri cioplite, înainte de a se smeri, sunt scrise în cartea lui Hozai.

 20  Manase a adormit cu părinții săi, și a fost îngropat în casa lui. Și, în locul lui, a domnit fiul său Amon.

 21  Amon avea douăzeci și doi de ani când a ajuns împărat, și a domnit doi ani la Ierusalim.

 22  El a făcut ce este rău înaintea Domnului, cum făcuse tatăl său Manase. A adus jertfe tuturor chipurilor cioplite pe care le făcuse tatăl său Manase, și le-a slujit.

 23  Și nu s-a smerit înaintea Domnului, cum se smerise tatăl său Manase, căci Amon s-a făcut din ce în ce mai vinovat.

 24  Slujitorii lui au uneltit împotriva lui, și l-au omorât în casa lui.

 25  Dar poporul țării a ucis pe toți cei ce uneltiseră împotriva împăratului Amon. Și, în locul lui, poporul țării a pus împărat pe fiul său Iosia.