1  Astfel a fost isprăvită toată lucrarea pe care a făcut-o Solomon pentru Casa Domnului. Apoi a adus argintul, aurul și toate uneltele pe care le închinase Domnului tatăl său David, și le-a pus în vistieriile Casei lui Dumnezeu.

 2  Atunci Solomon a strâns la Ierusalim pe bătrânii lui Israel și pe toate căpeteniile semințiilor, pe capii familiilor copiilor lui Israel, ca să mute din cetatea lui David, adică din Sion, chivotul legământului Domnului.

 3  Toți bărbații lui Israel s-au adunat la împărat, pentru sărbătoarea din luna a șaptea.

 4  Când au ajuns toți bătrânii lui Israel, leviții au ridicat chivotul.

 5  Au adus chivotul, cortul întâlnirii, și toate uneltele sfinte care erau în cort: preoții și leviții le-au dus.

 6  Împăratul Solomon și toată adunarea lui Israel, chemată la el, a stat înaintea chivotului. Au jertfit oi și boi, care nu se pot nici socoti, nici număra, din pricina mulțimii lor.

 7  Preoții au dus chivotul legământului Domnului la locul lui, în sfântul locaș al casei, în Locul Preasfânt, sub aripile heruvimilor.

 8  Heruvimii aveau aripile întinse peste locul chivotului, și acopereau chivotul și drugii lui pe deasupra.

 9  Drugilor li se dăduse o astfel de lungime încât capetele lor se vedeau la o depărtare de chivot dinaintea sfântului locaș, dar nu se vedeau de afară. Chivotul a fost acolo până în ziua de azi.

 10  În chivot nu erau decât cele două table, pe care le pusese acolo Moise, în Horeb, când a făcut Domnul legământ cu copiii lui Israel, la ieșirea lor din Egipt.

 11  În clipa când au ieșit preoții din Locul sfânt, – căci toți preoții de față se sfințiseră fără să mai țină șirul cetelor,

 12  și toți leviții care erau cântăreți: Asaf, Heman, Iedutun, fiii și frații lor, îmbrăcați în in subțire, stăteau la răsăritul altarului cu chimvale, alăute și arfe, și aveau cu ei o sută douăzeci de preoți care sunau din trâmbițe; –

 13  și când cei ce sunau din trâmbițe și cei ce cântau, unindu-se într-un glas ca să mărească și să laude pe Domnul, au sunat din trâmbițe, chimvale și celelalte instrumente, și au mărit pe Domnul prin aceste cuvinte: „Căci este bun, căci îndurarea Lui ține în veci!” în clipa aceea, casa, și anume Casa Domnului, s-a umplut cu un nor.

 14  Preoții n-au putut să mai stea acolo ca să facă slujba, din pricina norului; căci slava Domnului umpluse Casa lui Dumnezeu.