1  Presbiterul (sau: bătrânul) către aleasa doamnă și către copiii ei, pe care-i iubesc în adevăr – și nu numai eu, ci toți cei ce cunosc adevărul, –

 2  pentru adevărul acesta care rămâne în noi, și care va fi cu noi în veac:

 3  Harul, îndurarea și pacea să fie cu voi din partea lui Dumnezeu Tatăl, și din partea Domnului Isus Hristos, Fiul Tatălui, în adevăr și în dragoste!

 4  M-am bucurat foarte mult când am aflat pe unii din copiii tăi umblând în adevăr, după porunca pe care am primit-o de la Tatăl.

 5  Și acum, te rog, doamnă, nu ca și cum ți-aș scrie o poruncă nouă, ci cea, pe care am avut-o de la început: să ne iubim unii pe alții!

 6  Și dragostea stă în viețuirea după poruncile Lui. Aceasta este porunca în care trebuie să umblați, după cum ați auzit de la început.

 7  Căci în lume s-au răspândit mulți amăgitori, care nu mărturisesc că Isus Hristos vine în trup. Iată amăgitorul, iată Antihristul!

 8  Păziți-vă bine să nu pierdeți rodul muncii voastre, ci să primiți o răsplată deplină.

 9  Oricine o ia înainte, și nu rămâne în învățătura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învățătura aceasta, are pe Tatăl și pe Fiul.

 10  Dacă vine cineva la voi, și nu vă aduce învățătura aceasta, să nu-l primiți în casă, și să nu-i ziceți: „Bun venit!”

 11  Căci cine-i zice: „Bun venit!” se face părtaș faptelor lui rele.

 12  Aș vrea să vă spun multe lucruri; dar nu voiesc să vi le scriu pe hârtie și cu cerneală; ci nădăjduiesc să vin la voi, și să vă vorbesc gură către gură, pentru ca bucuria noastră să fie deplină.

 13  Copiii surorii tale alese îți trimit sănătate. Amin.