1  După moartea lui Saul, David, după ce bătuse pe Amaleciți, se întorsese de două zile la Țiclag.

 2  A treia zi, a venit un om din tabăra lui Saul, cu hainele sfâșiate și cu capul presărat cu țărână. Când a ajuns în fața lui David, s-a aruncat cu fața la pământ, și s-a închinat.

 3  David i-a zis: „De unde vii?” Și el i-a răspuns: „Am scăpat din tabăra lui Israel.”

 4  David i-a zis: „Spune-mi, ce s-a întâmplat?” Și el a răspuns: „Poporul a fugit de pe câmpul de bătaie, și un mare număr de oameni au căzut și au pierit; chiar și Saul și fiul său Ionatan, au murit.”

 5  David a zis tânărului care-i aducea aceste vești: „De unde știi că Saul și fiul său Ionatan au murit?”

 6  Și tânărul care-i aducea aceste vești, a răspuns: „Am venit din întâmplare pe muntele Ghilboa; și Saul sta rezămat în sulița lui, și carele și călăreții erau aproape să-l ajungă.

 7  Întorcându-se, m-a văzut și m-a chemat. Eu am zis: „Iată-mă!”

 8  Și el mi-a zis: „Cine ești?” I-am răspuns: „Eu sunt Amalecit.”

 9  Și a zis: „Apropie-te dar, și omoară-mă; căci m-a apucat amețeala, măcar că sunt încă plin de viață.”

 10  M-am apropiat de el, și l-am omorât, știind bine că n-avea să mai rămână cu viață în urma înfrângerii. Am luat cununa împărătească de pe capul lui și brățara pe care o avea la braț, și le-am adus aici domnului meu.”

 11  David și-a apucat hainele și le-a sfâșiat, și toți oamenii care erau lângă el au făcut același lucru.

 12  Au jelit, au plâns și au postit până seara, de durere pentru Saul, pentru fiul său Ionatan, pentru poporul Domnului, fiindcă fuseseră tăiați cu sabia.

 13  David a zis tânărului care-i adusese aceste vești: „De unde ești?” Și el a răspuns: „Sunt fiul unui străin, unui Amalecit.”

 14  David i-a zis: „Cum nu ți-a fost frică să pui mâna pe unsul Domnului și să-l omori?”

 15  Și David a chemat pe unul din oamenii lui, și a zis: „Apropie-te, și omoară-l!” Omul acela a lovit pe Amalecit, care a murit.

 16  Și David i-a zis: „Sângele tău să cadă asupra capului tău, căci gura ta a mărturisit împotriva ta, fiindcă ai zis: „Am omorât pe unsul Domnului!”

 17  Iată cântarea de jale pe care a alcătuit-o David pentru Saul și fiul său Ionatan,

 18  și pe care a poruncit s-o învețe copiii lui Iuda. Este numită cântarea arcului și se află scrisă în Cartea Dreptului.

 19  „Fala ta, Israele, zace ucisă pe dealurile tale! Cum au căzut vitejii!

 20  Nu spuneți lucrul acesta în Gat, nu răspândiți vestea aceasta în ulițele Ascalonului, ca să nu se bucure fetele filistenilor, ca să nu se laude fetele celor netăiați împrejur.

 21  Munți din Ghilboa! Nici rouă, nici ploaie să nu cadă pe voi! Să nu fie pe voi nici câmpii care să dea pârgă pentru darurile de mâncare! Căci acolo au fost aruncate scuturile vitejilor, scutul lui Saul, ca și când n-ar fi fost uns cu untdelemn.

 22  De la sângele celor răniți, de la grăsimea celor mai voinici, arcul lui Ionatan nu da înapoi niciodată, și sabia lui Saul nu se învârtea niciodată în vânt.

 23  Saul și Ionatan, care s-au plăcut și s-au iubit în timpul vieții lor, n-au fost despărțiți nici la moarte; erau mai ușori decât vulturii, mai tari decât leii.

 24  Fiicele lui Israel! plângeți pe Saul, care vă îmbrăca în stacojiu și alte podoabe, care vă punea găteli de aur pe hainele voastre!

 25  Cum au căzut vitejii în mijlocul luptei! Cum a murit Ionatan pe dealurile tale!

 26  Mă doare după tine, frate Ionatane! Tu erai plăcerea mea; dragostea ta pentru mine era minunată: mai presus de dragostea femeiască.

 27  Cum au căzut vitejii! Cum li s-au pierdut armele!”