1  Când a locuit împăratul în casa lui, și când i-a dat odihnă Domnul, după ce l-a izbăvit de toți vrăjmașii care-l înconjurau,

 2  a zis proorocului Natan: „Iată! Eu locuiesc într-o casă de cedru, și chivotul lui Dumnezeu locuiește într-un cort.”

 3  Natan a răspuns împăratului: „Du-te și fă tot ce ai în inimă, căci Domnul este cu tine.”

 4  În noaptea următoare, cuvântul Domnului a vorbit lui Natan:

 5  „Du-te și spune robului meu David: „Așa vorbește Domnul: „Oare tu Îmi vei zidi o casă ca să locuiesc în ea?

 6  Dar Eu n-am locuit într-o casă, din ziua când am scos pe copiii lui Israel din Egipt până în ziua aceasta; ci am călătorit într-un cort drept locuință.

 7  Pretutindeni pe unde am mers cu toți copiii lui Israel, am spus Eu oare vreo vorbă vreuneia din semințiile lui Israel, căreia îi poruncisem să pască pe poporul Meu Israel, zicând: „Pentru ce nu-Mi zidiți o casă de cedru?”

 8  Acum să spui robului Meu David: „Așa vorbește Domnul oștirilor: „Te-am luat de la pășune, de la oi, ca să fii căpetenie peste poporul Meu, peste Israel;

 9  am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers, am nimicit pe toți vrăjmașii tăi dinaintea ta, și ți-am făcut numele mare ca numele celor mari de pe pământ;

 10  am dat un loc poporului Meu, lui Israel, și l-am sădit ca să locuiască în el, și să nu mai fie tulburat, ca să nu-l mai apese cei răi ca mai înainte

 11  și ca pe vremea când pusesem judecători peste poporul Meu Israel. Ți-am dat odihnă izbăvindu-te de toți vrăjmașii tăi. Și Domnul îți vestește că-ți va zidi o casă.

 12  Când ți se vor împlini zilele și vei fi culcat cu părinții tăi, Eu îți voi ridica un urmaș după tine, care va ieși din trupul tău, și-i voi întări împărăția.

 13  El va zidi Numelui Meu o casă, și voi întări pe vecie scaunul de domnie al împărăției lui.

 14  Eu îi voi fi Tată și el Îmi va fi fiu. Dacă va face răul, îl voi pedepsi cu o nuia omenească și cu lovituri omenești;

 15  dar harul Meu nu se va depărta de la el, cum l-am depărtat de la Saul, pe care l-am îndepărtat dinaintea ta.

 16  Ci casa ta și împărăția ta vor dăinui veșnic înaintea Mea, și scaunul tău de domnie va fi întărit pe vecie.”

 17  Natan a spus lui David toate aceste cuvinte și toată vedenia aceasta.

 18  Și împăratul David s-a dus și s-a înfățișat înaintea Domnului, și a zis: „Cine sunt eu, Doamne Dumnezeule, și ce este casa mea, de m-ai făcut să ajung unde sunt?

 19  Și încă atât este puțin înaintea Ta, Doamne Dumnezeule! Tu vorbești despre casa robului Tău și în viitor. Și binevoiești să înveți pe un om cu privire la aceste lucruri, Doamne Dumnezeule!

 20  Ce Ți-ar putea spune David mai mult? Tu cunoști pe robul Tău, Doamne Dumnezeule!

 21  După cuvântul Tău, și după inima Ta, Tu ai făcut toate aceste lucruri mari, ca să le descoperi robului Tău!

 22  Ce mare ești Tu, Doamne Dumnezeule! Căci nimeni nu este ca Tine, și nu este alt Dumnezeu afară de Tine, după tot ce am auzit cu urechile noastre.

 23  Este oare pe pământ un singur neam care să fie ca poporul Tău, ca Israel, pe care a venit să-l răscumpere Dumnezeu, ca să facă din el poporul Lui, ca să-Și facă un Nume și ca să facă pentru el, pentru țara Ta, minuni și semne, izgonind dinaintea poporului Tău, pe care l-ai răscumpărat din Egipt, neamuri și pe dumnezeii lor?

 24  Tu ai întărit pe poporul Tău Israel, ca să fie poporul Tău pe vecie; și Tu, Doamne, Te-ai făcut Dumnezeul lui.

 25  Acum, Doamne Dumnezeule, fă să rămână în veci cuvântul pe care l-ai rostit asupra robului Tău și asupra casei lui, și lucrează după cuvântul Tău.

 26  Slăvit să fie Numele Tău pe vecie, și să se zică: „Domnul oștirilor este Dumnezeul lui Israel”. Și casa robului Tău David, să rămână înaintea Ta!

 27  Căci Tu însuți, Doamne al oștirilor, Dumnezeul lui Israel, Te-ai descoperit robului Tău, zicând: „Eu îți voi întemeia o casă!” De aceea a îndrăznit robul Tău să-Ți facă această rugăciune.

 28  Acum, Doamne Dumnezeule, Tu ești Dumnezeu, și cuvintele Tale sunt adevăr, și Tu ai vestit harul acesta robului Tău.

 29  Binecuvântează dar casa robului Tău, ca să dăinuiască pe vecie înaintea Ta! Căci Tu, Doamne Dumnezeule, ai vorbit, și, prin binecuvântarea Ta, casa robului Tău va fi binecuvântată pe vecie”.