1  Domnul Dumnezeu mi-a trimis următoarea vedenie. Iată, era un coș cu poame coapte.

 2  El a zis: „Ce vezi, Amos?” Eu am răspuns: „Un coș cu poame coapte.” Și Domnul mi-a zis: „A venit sfârșitul poporului Meu Israel; nu-l mai pot ierta!

 3  În ziua aceea, cântecele Templului se vor preface în gemete, zice Domnul Dumnezeu, pretutindeni vor arunca în tăcere o mulțime de trupuri moarte.”

 4  Ascultați lucrul acesta, voi care mâncați pe cel lipsit, și prăpădiți pe cei nenorociți din țară!

 5  Voi, care ziceți: „Când va trece luna nouă, ca să vindem grâul, și Sabatul ca să deschidem grânarele, să micșorăm efa și să mărim siclul, și să strâmbăm cumpăna ca să înșelăm?

 6  Apoi vom cumpăra pe cei nevoiași pe argint, și pe sărac pe o pereche de încălțăminte, și vom vinde codina în loc de grâu.” –

 7  Domnul a jurat pe slava lui Iacov: „Niciodată nu voi uita niciuna din faptele lor!

 8  Nu se va cutremura țara din pricina acestor mișelii, și nu se vor jeli toți locuitorii ei? Nu se va umfla toată țara ca râul, ridicându-se și coborându-se iarăși ca râul Egiptului?

 9  În ziua aceea, zice Domnul Dumnezeu, voi face să asfințească soarele la amiază, și voi întuneca pământul ziua nămiaza mare.

 10  Vă voi preface sărbătorile în jale, și toate cântările în bociri pentru morți, voi acoperi toate coapsele cu saci și voi face toate capetele pleșuve; voi arunca țara într-o jale ca pentru un singur fiu, și sfârșitul ei va fi ca o zi amară.”

 11  „Iată, vin zile, zice Domnul Dumnezeu, când voi trimite foamete în țară, nu foamete de pâine, nici sete de apă, ci foame și sete după auzirea cuvintelor Domnului.

 12  Vor pribegi atunci de la o mare la alta, de la miazănoapte la răsărit, vor umbla istoviți încoace și încolo, ca să caute Cuvântul Domnului, și tot nu-l vor găsi.

 13  În ziua aceea se vor topi de sete fetele frumoase și flăcăii.

 14  Ei, care jură acum pe păcatul Samariei, și zic: „Pe Dumnezeul tău cel viu, Dane!” Și: „Pe drumul Beer-Șebei!” Vor cădea, și nu se vor mai scula.”