1  Unde s-a dus iubitul tău, cea mai frumoasă dintre femei? Încotro a apucat iubitul tău, ca să-l căutăm și noi împreună cu tine? –

 2  Iubitul meu s-a coborât la grădina lui, la stratul de miresme, ca să-și pască turma în grădini, și să culeagă crini.

 3  Eu sunt a iubitului meu și iubitul meu este al meu; el își paște turma între crini. –

 4  Frumoasă ești, iubito, ca Tirța, plăcută ca Ierusalimul, dar cumplită ca niște oști sub steagurile lor.

 5  Întoarce-ți ochii de la mine, căci mă tulbură. Perii tăi sunt ca o turmă de capre, care poposesc pe coama Galaadului.

 6  Dinții tăi sunt ca o turmă de oi, care ies din scăldătoare, toate cu gemeni, și niciuna din ele nu este stearpă.

 7  Obrazul tău este ca o jumătate de rodie, sub mahrama ta...

 8  Am șaizeci de împărătese, optzeci de țiitoare, și fete fără număr,

 9  dar numai una singură este porumbița mea, neprihănita mea; ea este singură la mamă-sa, cea mai aleasă a celei ce a născut-o. Fetele o văd, și o numesc fericită; împărătesele și țiitoarele de asemenea o laudă. –

 10  „Cine este aceea care se ivește ca zorile, frumoasă ca luna, curată ca soarele, dar cumplită ca niște oști sub steagurile lor?” –

 11  M-am coborât în grădina cu nuci, să văd verdeața din vale, să văd dacă a înmugurit via, și dacă au înflorit rodiile.

 12  Dar fără să bag de seamă, dorința mea m-a dus la carele poporului unui om ales. –

 13  Întoarce-te, întoarce-te, Sulamito! Întoarce-te, întoarce-te, ca să te privim. – Ce aveți voi să vă uitați la Sulamita ca la niște fete ce joacă în cor?