1  „În vremea aceea, Domnul mi-a zis: „Taie două table de piatră ca cele dintâi, și suie-te la Mine pe munte; fă și un chivot de lemn.

 2  Eu voi scrie pe aceste două table cuvintele care erau scrise pe tablele dintâi pe care le-ai sfărâmat, și să le pui în chivot.”

 3  Am făcut un chivot de lemn de salcâm, am tăiat două table de piatră ca cele dintâi, și m-am suit pe munte cu cele două table în mână.

 4  Domnul a scris pe table ce fusese scris pe cele dintâi, cele zece porunci care vă fuseseră spuse pe munte, din mijlocul focului, în ziua adunării; și Domnul mi le-a dat.

 5  M-am întors apoi și m-am coborât de pe munte, am pus tablele în chivotul pe care-l făcusem, și ele au rămas acolo, cum îmi poruncise Domnul.

 6  Copiii lui Israel au plecat din Beerot-Bene-Iaacan la Mosera. Acolo a murit Aaron, și a fost îngropat; Eleazar, fiul lui, i-a urmat în slujba preoției.

 7  Apoi de acolo au pornit la Gudgoda, și de la Gudgoda la Iotbata, țară unde sunt pâraie de ape.

 8  În vremea aceea, Domnul a despărțit seminția lui Levi, și i-a poruncit să ducă chivotul legământului Domnului, să stea înaintea Domnului ca să-I slujească, și să binecuvânteze poporul în Numele Lui; lucru pe care l-a făcut până în ziua de azi.

 9  De aceea Levi n-are nici parte de moșie, nici moștenire cu frații lui: Domnul este moștenirea lui, cum i-a spus Domnul, Dumnezeul tău.

 10  Eu am rămas pe munte, ca și mai înainte, patruzeci de zile și patruzeci de nopți. Domnul m-a ascultat și de data aceasta; Domnul n-a voit să vă nimicească.

 11  Domnul mi-a zis: „Scoală-te, du-te, și mergi în fruntea poporului. Să se ducă să ia în stăpânire țara pe care am jurat părinților lor că le-o voi da.”

 12  Acum, Israele, ce alta cere de la tine Domnul, Dumnezeul tău, decât să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui, să iubești și să slujești Domnului, Dumnezeului tău, din toată inima ta și din tot sufletul tău,

 13  să păzești poruncile Domnului și legile Lui pe care ți le dau astăzi, ca să fii fericit?

 14  Iată, ale Domnului, Dumnezeului tău, sunt cerurile și cerurile cerurilor, pământul și tot ce cuprinde el.

 15  Și numai de părinții tăi S-a alipit Domnul ca să-i iubească; și după ei, pe sămânța lor, pe voi v-a ales El dintre toate popoarele, cum vedeți azi.

 16  Să vă tăiați dar inima împrejur, și să nu vă mai înțepeniți gâtul.

 17  Căci Domnul, Dumnezeul vostru, este Dumnezeul dumnezeilor, Domnul domnilor, Dumnezeul cel mare, puternic și înfricoșător, care nu caută la fața oamenilor și nu primește daruri;

 18  care face dreptate orfanului și văduvei, care iubește pe străin și-i dă hrană și îmbrăcăminte.

 19  Să iubiți pe străin, căci și voi ați fost străini în țara Egiptului.

 20  Să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, să-I slujești, să te alipești de El, și pe Numele Lui să juri.

 21  El este slava ta, El este Dumnezeul tău. El a făcut în mijlocul tău aceste lucruri mari și grozave pe care ți le-au văzut ochii.

 22  Părinții tăi s-au coborât în Egipt în număr de șaptezeci de inși; acum Domnul, Dumnezeul tău, a făcut din tine o mulțime ca stelele cerului.”