Biblia

sau Sfânta Scriptură a Vechiului si Noului Testament

Ecleziastul 4

ECLEZIASTUL SAU PROPOVĂDUITORUL. CAPITOLUL 4.

 1  M-am uitat apoi la toate asupririle care se fac sub soare; și iată că cei apăsați varsă lacrimi, și nu este nimeni să-i mângâie! Ei sunt pradă silniciei asupritorilor lor, și n-are cine să-i mângâie!

 2  Și am găsit că morții, care au murit mai înainte, sunt mai fericiți decât cei vii, care sunt încă în viață.

 3  Dar mai fericit decât amândoi am găsit pe cel ce nu s-a născut încă, fiindcă n-a văzut toate relele care se petrec sub soare.

 4  Am mai văzut că orice muncă și orice iscusință la lucru își are temeiul numai în pizma unuia asupra altuia. Și aceasta este o deșertăciune și goană după vânt.

 5  Nebunul își încrucișează mâinile, și își mănâncă însăși carnea lui.

 6  Mai bine o mână plină de odihnă, decât amândoi pumnii plini de trudă și goană după vânt.

 7  Am mai văzut o altă deșertăciune sub soare.

 8  Un om este singur singurel, n-are nici fiu, nici frate, și totuși munca lui n-are sfârșit, ochii nu i se satură niciodată de bogății, și nu se gândește: „Pentru cine muncesc eu, și-mi lipsesc sufletul de plăceri?” Și aceasta este o deșertăciune și un lucru rău.

 9  Mai bine doi decât unul, căci iau o plată cu atât mai bună pentru munca lor.

 10  Căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul; dar vai de cine este singur, și cade, fără să aibă pe altul care să-l ridice!

 11  Tot așa, dacă se culcă doi împreună, se încălzesc unul pe altul, dar cum are să se încălzescă dacă e singur?

 12  Și dacă se scoală cineva asupra unuia, doi pot să-i stea împotrivă; și funia împletită în trei nu se rupe ușor.

 13  Mai bine un copil sărac și înțelept decât un împărat bătrân și fără minte, care nu înțelege că trebuie să se lase îndrumat;

 14  căci el poate să iasă din temniță ca să domnească, măcar că poate chiar să se fi născut sărac în împărăția celui din urmă.

 15  Am văzut pe toți cei vii, care umblă sub soare, înconjurând pe copilul, care avea să urmeze după împărat și să domnească în locul lui.

 16  Fără sfârșit era tot poporul, în fruntea căruia mergea el. Și totuși, cei ce vor veni după el nu se vor bucura de el. Căci și aceasta este o deșertăciune și goană după vânt.