1  Domnul a zis lui Moise și lui Aaron în țara Egiptului:

 2  „Luna aceasta va fi pentru voi cea dintâi lună; ea va fi pentru voi cea dintâi lună a anului.

 3  Vorbiți întregii adunări a lui Israel, și spuneți-i: „În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casă.

 4  Dacă sunt prea puțini în casă pentru un miel, să-l ia cu vecinul lui cel mai de aproape, după numărul sufletelor; să faceți socoteala cât poate mânca fiecare din mielul acesta.

 5  Să fie un miel fără cusur, de parte bărbătească, de un an; veți putea să luați un miel sau un ied.

 6  Să-l păstrați până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia; și toată adunarea lui Israel să-l junghie seara.

 7  Să ia din sângele lui, și să ungă amândoi stâlpii ușii și pragul de sus al caselor unde îl vor mânca.

 8  Carnea s-o mănânce chiar în noaptea aceea, friptă la foc; și anume s-o mănânce cu azimi și cu verdețuri amare.

 9  Să nu-l mâncați crud sau fiert în apă; ci să fie fript la foc: atât capul, cât și picioarele și măruntaiele.

 10  Să nu lăsați nimic din el până a doua zi dimineața; și, dacă va rămâne ceva din el pe a doua zi dimineața, să-l ardeți în foc.

 11  Când îl veți mânca, să aveți mijlocul încins, încălțămintele în picioare, și toiagul în mână; și să-l mâncați în grabă; căci sunt Paștele Domnului.

 12  În noaptea aceea, Eu voi trece prin țara Egiptului, și voi lovi pe toți întâii născuți din țara Egiptului, de la oameni până la dobitoace; și voi face judecată împotriva tuturor zeilor Egiptului; Eu, Domnul.

 13  Sângele vă va sluji ca semn pe casele unde veți fi. Eu voi vedea sângele, și voi trece pe lângă voi, așa că nu vă va nimici nicio urgie, atunci când voi lovi țara Egiptului.

 14  Și pomenirea acestei zile s-o păstrați, și s-o prăznuiți printr-o sărbătoare în cinstea Domnului; s-o prăznuiți ca o lege veșnică pentru urmașii voștri.

 15  Timp de șapte zile, veți mânca azimi. Din cea dintâi zi veți scoate aluatul din casele voastre: căci oricine va mânca pâine dospită, din ziua întâi până în ziua a șaptea, va fi nimicit din Israel.

 16  În ziua dintâi veți avea o adunare de sărbătoare sfântă; și în ziua a șaptea, veți avea o adunare de sărbătoare sfântă. Să nu faceți nicio muncă în zilele acelea; veți putea numai să pregătiți mâncarea fiecărui ins.

 17  Să țineți sărbătoarea azimilor, căci chiar în ziua aceea voi scoate oștile voastre din țara Egiptului; să țineți ziua aceea ca o lege veșnică pentru urmașii voștri.

 18  În luna întâi, din a paisprezecea zi a lunii, seara, să mâncați azimi, până în seara zilei a douăzeci și una a lunii.

 19  Timp de șapte zile, să nu se găsească aluat în casele voastre; căci oricine va mânca pâine dospită, va fi nimicit din adunarea lui Israel, fie străin, fie băștinaș.

 20  Să nu mâncați pâine dospită; ci, în toate locuințele voastre, să mâncați azimi.”

 21  Moise a chemat pe toți bătrânii lui Israel, și le-a zis: „Duceți-vă de luați un miel pentru familiile voastre, și junghiați Paștele.

 22  Să luați apoi un mănunchi de isop, să-l muiați în sângele din strachină, și să ungeți pragul de sus și cei doi stâlpi ai ușii cu sângele din strachină. Nimeni din voi să nu iasă din casă până dimineața.

 23  Când va trece Domnul ca să lovească Egiptul, și va vedea sângele pe pragul de sus și pe cei doi stâlpi ai ușii, Domnul va trece pe lângă ușă, și nu va îngădui Nimicitorului să intre în casele voastre ca să vă lovească.

 24  Să păziți lucrul acesta ca o lege pentru voi și pentru copiii voștri în veac.

 25  Când veți intra în țara, pe care v-o va da Domnul, după făgăduința Lui, să țineți acest obicei sfânt.

 26  Și când vă vor întreba copiii voștri: „Ce înseamnă obiceiul acesta?”

 27  să răspundeți: „Este jertfa de Paște în cinstea Domnului, care a trecut pe lângă casele copiilor lui Israel în Egipt, când a lovit Egiptul, și ne-a scăpat casele noastre.” Poporul s-a plecat, și s-a închinat până la pământ.

 28  Și copiii lui Israel au plecat, și au făcut cum poruncise Domnul lui Moise și lui Aaron; așa au făcut.

 29  La miezul nopții, Domnul a lovit pe toți întâii născuți din țara Egiptului, de la întâiul născut al lui Faraon, care ședea pe scaunul lui de domnie, până la întâiul născut al celui închis în temniță, și până la toți întâii născuți ai dobitoacelor.

 30  Faraon s-a sculat noaptea, el și toți slujitorii lui, și toți Egiptenii; și au fost mari țipete în Egipt, căci nu era casă unde să nu fie un mort.

 31  În aceeași noapte Faraon a chemat pe Moise și pe Aaron, și le-a zis: „Sculați-vă, ieșiți din mijlocul poporului meu, voi și copiii lui Israel. Duceți-vă să slujiți Domnului, cum ați zis.

 32  Luați-vă și oile și boii, cum ați zis, duceți-vă, și binecuvântați-mă.”

 33  Egiptenii zoreau poporul, și se grăbeau să-i scoată din țară, căci ziceau: „Altfel, toți vom pieri.”

 34  Poporul și-a luat plămădeala (coca), înainte de a se dospi. Și-au învelit postăvile cu plămădeala în haine, și le-au pus pe umeri.

 35  Copiii lui Israel au făcut ce spusese Moise, și au cerut Egiptenilor vase de argint, vase de aur și haine.

 36  Domnul a făcut ca poporul să capete trecere înaintea Egiptenilor, care le-au împlinit cererea. Și astfel au jefuit pe Egipteni.

 37  Copiii lui Israel au plecat din Ramses spre Sucot, în număr de aproape șase sute de mii de oameni care mergeau pe jos, afară de copii.

 38  O mulțime de oameni de tot soiul s-au suit împreună cu ei; aveau și turme însemnate de oi și boi.

 39  Cu plămădeala, pe care o luaseră din Egipt și care nu se dospise încă, au făcut turte fără aluat; căci fuseseră izgoniți de Egipteni, fără să mai poată zăbovi, și fără să-și ia merinde cu ei.

 40  Șederea copiilor lui Israel în Egipt a fost de patru sute treizeci de ani.

 41  Și, după patru sute treizeci de ani, tocmai în ziua aceea, toate oștile Domnului au ieșit din țara Egiptului.

 42  Noaptea aceea trebuie prăznuită în cinstea Domnului, pentru că atunci i-a scos din țara Egiptului; noaptea aceea trebuie prăznuită în cinstea Domnului de toți copiii lui Israel și de urmașii lor.

 43  Domnul a zis lui Moise și lui Aaron: „Iată porunca privitoare la Paște: niciun străin să nu mănânce din ele.

 44  Să tai împrejur pe orice rob cumpărat cu bani, și apoi să mănânce din ele.

 45  Veneticul și simbriașul să nu mănânce.

 46  Să nu le mănânce decât într-o singură casă; să nu luați deloc carne afară din casă, și să nu zdrobiți niciun os.

 47  Toată adunarea lui Israel să facă Paștele.

 48  Dacă un străin, care va locui la tine, va vrea să facă Paștele Domnului, orice parte bărbătească din casa lui va trebui tăiată împrejur; apoi se va apropia să le facă, și va fi ca și băștinașul; dar niciun netăiat împrejur să nu mănânce din ele.

 49  Aceeași lege va fi pentru băștinaș ca și pentru străinul, care va locui în mijlocul vostru.”

 50  Toți copiii lui Israel au făcut cum poruncise Domnul lui Moise și lui Aaron; așa au făcut.

 51  Și chiar în ziua aceea, Domnul a scos din țara Egiptului pe copiii lui Israel, după oștile lor.