1  Atunci Moise și copiii lui Israel au cântat Domnului cântarea aceasta. Ei au zis:
   „Voi cânta Domnului, căci Și-a arătat slava:
   A năpustit în mare pe cal și pe călăreț.

 2  Domnul este tăria mea și temeiul cântărilor mele de laudă:
   El m-a scăpat.
   El este Dumnezeul meu: pe El Îl voi lăuda;
   El este Dumnezeul tatălui meu: pe El Îl voi preamări.

 3  Domnul este un războinic viteaz:
   Numele Lui este Domnul.

 4  El a aruncat în mare carele lui Faraon și oastea lui;
   Luptătorii lui aleși au fost înghițiți în Marea Roșie.

 5  I-au acoperit valurile,
   Și s-au coborât în fundul apelor, ca o piatră.

 6  Dreapta Ta, Doamne, și-a făcut vestită tăria;
   Mâna Ta cea dreaptă, Doamne, a zdrobit pe vrăjmași.

 7  Prin mărimea măreției Tale,
   Tu trântești la pământ pe vrăjmașii Tăi;
   Îți dezlănțuiești mânia,
   Și ea-i mistuie ca pe o trestie.

 8  La suflarea nărilor Tale, s-au îngrămădit apele,
   S-au ridicat talazurile ca un zid,
   Și s-au închegat valurile în mijlocul mării.

 9  Vrăjmașul zicea: „Îi voi urmări, îi voi ajunge,
   Voi împărți prada de război;
   Îmi voi răzbuna pe ei,
   Voi scoate sabia, și-i voi nimici cu mâna mea!”

 10  Dar Tu ai suflat cu suflarea Ta:
   Și marea i-a acoperit;
   Ca plumbul s-au afundat
   În adâncimea apelor.

 11  Cine este ca Tine între dumnezei, Doamne?
   Cine este ca Tine minunat în sfințenie,
   Bogat în fapte de laudă,
   Și făcător de minuni?

 12  Tu Ți-ai întins mâna dreaptă:
   Și i-a înghițit pământul.

 13  Prin îndurarea Ta, Tu ai călăuzit,
   Și ai izbăvit pe poporul acesta;
   Iar prin puterea Ta îl îndrepți
   Spre locașul sfințeniei Tale.

 14  Popoarele vor afla lucrul acesta, și se vor cutremura:
   Apucă groaza pe filisteni,

 15  Se înspăimântă căpeteniile Edomului,
   Și un tremur apucă pe războinicii lui Moab;
   Toți locuitorii Canaanului leșină de la inimă.

 16  Îi va apuca teama și spaima;
   Iar văzând măreția brațului Tău,
   Vor sta muți ca o piatră,
   Până va trece poporul Tău, Doamne!
   Până va trece Poporul, pe care Ți l-ai răscumpărat.

 17  Tu îi vei aduce și-i vei așeza pe muntele moștenirii Tale,
   În locul, pe care Ți l-ai pregătit ca locaș, Doamne,
   La Templul, pe care mâinile Tale l-au întemeiat, Doamne!

 18  Și Domnul va împărăți în veac și în veci de veci.

 19  Căci caii lui Faraon, carele și călăreții lui au intrat în mare,
   Și Domnul a adus peste ei apele mării;
   Dar copiii lui Israel au mers ca pe uscat prin mijlocul mării.”

 20  Maria, proorocița, sora lui Aaron, a luat în mână o timpană, și toate femeile au venit după ea, cu timpane și jucând.

 21  Maria răspundea copiilor lui Israel:
   „Cântați Domnului, căci Și-a arătat slava:
   A năpustit în mare pe cal și pe călăreț.”

 22  Moise a pornit pe Israel de la Marea Roșie. Au apucat înspre pustia Șur; și, după trei zile de mers în pustie, n-au găsit apă.

 23  Au ajuns la Mara; dar n-au putut să bea apă din Mara, pentru că era amară. De aceea locul acela a fost numit Mara (Amărăciune).

 24  Poporul a cârtit împotriva lui Moise, zicând: „Ce avem să bem?”

 25  Moise a strigat către Domnul; și Domnul i-a arătat un lemn, pe care l-a aruncat în apă. Și apa s-a făcut dulce. Acolo a dat Domnul poporului legi și porunci, și acolo l-a pus la încercare.

 26  El a zis: „Dacă vei asculta cu luare aminte glasul Domnului, Dumnezeului tău, dacă vei face ce este bine înaintea Lui, dacă vei asculta de poruncile Lui, și dacă vei păzi toate legile Lui, nu te voi lovi cu niciuna din bolile cu care am lovit pe Egipteni; căci Eu sunt Domnul, care te vindecă.”

 27  Au ajuns la Elim, unde erau douăsprezece izvoare de apă și șaptezeci de finici. Și au tăbărât acolo, lângă apă.