1  Dacă un om fură un bou sau o oaie, și-l taie sau îl vinde, să dea cinci boi pentru boul furat și patru oi pentru oaia furată.

 2  Dacă hoțul este prins spărgând, și e lovit și moare, cel ce l-a lovit nu va fi vinovat de omor față de el;

 3  dar dacă a răsărit soarele, va fi vinovat de omor față de el. Hoțul trebuie să dea înapoi ce este dator să dea; dacă n-are nimic, să fie vândut rob, ca despăgubire pentru furtul lui;

 4  dacă ceea ce a furat, fie bou, fie măgar, sau oaie, se găsește încă viu în mâinile lui, să dea îndoit înapoi.

 5  Dacă cineva face stricăciune într-un ogor sau într-o vie, și își lasă vita să pască pe ogorul altuia, să dea ca despăgubire cel mai bun rod din ogorul și via lui.

 6  Dacă izbucnește un foc și întâlnește mărăcini în cale, și arde grâul în snopi sau în picioare, sau câmpul, cel ce a pus foc să fie silit să dea o despăgubire deplină.

 7  Dacă un om dă altuia bani sau unelte spre păstrare, și le fură cineva din casa acestuia din urmă, hoțul trebuie să întoarcă îndoit, dacă va fi găsit.

 8  Dacă hoțul nu se găsește, stăpânul casei să se înfățișeze înaintea lui Dumnezeu, ca să spună că n-a pus mâna pe avutul aproapelui său.

 9  În orice pricină de înșelăciune cu privire la un bou, un măgar, o oaie, o haină, sau un lucru pierdut, despre care se va zice: „Uite-l!” – pricina amânduror părților să meargă până la Dumnezeu; acela, pe care-l va osândi Dumnezeu, trebuie să întoarcă îndoit aproapelui său.

 10  Dacă un om dă altuia un măgar, un bou, o oaie, sau un dobitoc, oarecare să i-l păstreze, și dobitocul moare, își strică un mădular, sau e luat cu sila de la el, fără să fi văzut cineva,

 11  să se facă un jurământ în Numele Domnului între cele două părți; și cel ce a păstrat dobitocul, va mărturisi că n-a pus mâna pe avutul aproapelui său; stăpânul dobitocului va primi jurământul acesta, și celălalt nu va fi dator să i-l înlocuiască.

 12  Dar dacă dobitocul a fost furat de la el, va fi dator față de stăpânul lui să i-l înlocuiască.

 13  Dacă dobitocul a fost sfâșiat de fiare sălbatice, îl va aduce ca dovadă, și nu va fi dator să-i înlocuiască dobitocul sfâșiat.

 14  Dacă un om împrumută altuia o vită, și vita își strică un mădular sau moare în lipsa stăpânului ei, va trebui s-o plăteacă.

 15  Dacă stăpânul e de față, nu i-o va plăti. Dacă vita a fost dată cu chirie, prețul chiriei va fi deajuns.

 16  Dacă un om înșeală pe o fată nelogodită, și se culcă cu ea, îi va plăti zestrea și o va lua de nevastă.

 17  Dacă tatăl nu vrea să i-o dea, el va plăti în argint prețul zestrei cuvenite fetelor.

 18  Pe vrăjitoare să n-o lași să trăiască.

 19  Oricine se culcă cu un dobitoc, să fie pedepsit cu moartea.

 20  Cine aduce jertfe altor dumnezei decât Domnului singur, să fie nimicit cu desăvârșire.

 21  Să nu chinuiești pe străin, și să nu-l asuprești, căci și voi ați fost străini în țara Egiptului.

 22  Să nu asuprești pe văduvă, nici pe orfan.

 23  Dacă-i asuprești, și ei strigă la Mine după ajutor, Eu le voi auzi strigătele;

 24  mânia Mea se va aprinde, și vă voi nimici cu sabia; nevestele voastre vor rămâne văduve, și copiii voștri vor rămâne orfani.

 25  Dacă împrumuți bani vreunuia din poporul Meu, săracului care este cu tine, să nu fii față de el ca un cămătar, și să nu ceri camătă de la el.

 26  Dacă iei zălog haina aproapelui tău, să i-o dai înapoi înainte de apusul soarelui;

 27  căci este singura lui învelitoare, este haina cu care își învelește trupul: cu ce are să se culce? Dacă strigă spre Mine după ajutor, Eu îl voi auzi, căci Eu sunt milostiv.

 28  Să nu hulești pe Dumnezeu, și să nu blestemi pe mai marele poporului tău.

 29  Să nu pregeți să-Mi aduci pârga secerișului tău și a culesului viei tale. Să-Mi dai pe întâiul născut din fiii tăi.

 30  Să-Mi dai și întâiul născut al vacii tale și al oii tale; să rămână șapte zile cu mamă-sa, iar în ziua a opta să Mi-l aduci.

 31  Să-Mi fiți niște oameni sfinți. Să nu mâncați carne sfâșiată de fiare pe câmp, ci s-o aruncați la câini.