Exodul 7
EXODUL (IEȘIREA) SAU A DOUA CARTE A LUI MOISE. CAPITOLUL 7.
1 Domnul a zis lui Moise: „Iată că te fac Dumnezeu pentru Faraon; și fratele tău Aaron va fi proorocul tău.
2 Tu vei spune tot ce-ți voi porunci Eu, iar fratele tău Aaron va vorbi lui Faraon, ca să lase pe copiii lui Israel să plece din țara lui.
3 Eu voi împietri inima lui Faraon, și Îmi voi înmulți semnele și minunile în țara Egiptului.
4 Totuși Faraon n-are să v-asculte. Apoi Îmi voi întinde mâna asupra Egiptului, și voi scoate din țara Egiptului oștile Mele, pe poporul Meu, pe copiii lui Israel, prin mari judecăți.
5 Egiptenii vor cunoaște că Eu sunt Domnul, când Îmi voi întinde mâna asupra Egiptului, și când voi scoate din mijlocul lor pe copiii lui Israel.”
6 Moise și Aaron au făcut ce le poruncise Domnul: așa au făcut.
7 Moise era în vârstă de optzeci de ani, iar Aaron de optzeci și trei de ani, când au vorbit lui Faraon.
8 Domnul a zis lui Moise și lui Aaron:
9 „Dacă vă va vorbi Faraon, și vă va zice: „Faceți o minune!” să zici lui Aaron: „Ia-ți toiagul, și aruncă-l înaintea lui Faraon. Și toiagul se va preface într-un șarpe.”
10 Moise și Aaron s-au dus la Faraon, și au făcut cum poruncise Domnul. Aaron și-a aruncat toiagul înaintea lui Faraon și înaintea slujitorilor lui; și toiagul s-a prefăcut într-un șarpe.
11 Dar Faraon a chemat pe niște înțelepți și pe niște vrăjitori, și vrăjitorii Egiptului au făcut și ei la fel prin vrăjitoriile lor.
12 Toți și-au aruncat toiegele, și s-au prefăcut în șerpi. Dar toiagul lui Aaron a înghițit toiegele lor.
13 Inima lui Faraon s-a împietrit, și n-a ascultat de Moise și de Aaron, după cum spusese Domnul.
14 Domnul a zis lui Moise: „Faraon are inima împietrită: nu vrea să lase poporul să plece.
15 Du-te la Faraon dis-de-dimineață, când are să iasă să se ducă la apă, și să te înfățișezi înaintea lui pe malul râului. Să-ți iei în mână toiagul, care a fost prefăcut în șarpe,
16 și să zici lui Faraon: „Domnul, Dumnezeul evreilor, m-a trimis la tine, să-ți spun: „Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească în pustie. Dar iată că până acum n-ai ascultat.”
17 Acum, așa vorbește Domnul: „Iată cum vei cunoaște că Eu sunt Domnul. Am să lovesc apele râului cu toiagul din mâna mea; și ele se vor preface în sânge.
18 Peștii din râu vor pieri, râul se va împuți, așa că le va fi greață Egiptenilor să bea din apa râului.”
19 Domnul a zis lui Moise: „Spune lui Aaron: „Ia-ți toiagul, și întinde-ți mâna peste apele Egiptenilor, peste râurile lor, peste pâraiele lor, peste iazurile lor, și peste toate bălțile lor. Ele se vor preface în sânge; și va fi sânge în toată țara Egiptului, atât în vasele de lemn cât și în vasele de piatră.”
20 Moise și Aaron au făcut cum le poruncise Domnul. Aaron a ridicat toiagul, și a lovit apele râului, sub ochii lui Faraon și sub ochii slujitorilor lui; și toate apele râului s-au prefăcut în sânge.
21 Peștii din râu au pierit, râul s-a împuțit, așa că Egiptenii nu mai puteau să bea apa râului; și a fost sânge în toată țara Egiptului.
22 Dar vrăjitorii Egiptului au făcut și ei la fel prin vrăjitoriile lor. Inima lui Faraon s-a împietrit, și n-a ascultat de Moise și de Aaron, după cum spusese Domnul.
23 Faraon s-a întors de la râu, și s-a dus acasă; dar nu și-a pus la inimă aceste lucruri.
24 Toți Egiptenii au săpat în împrejurimile râului, ca să găsească apă de băut; căci nu puteau să bea din apa râului.
25 Au trecut șapte zile, după ce a lovit Domnul râul.