1  Duhul m-a răpit, și m-a dus la poarta de răsărit a Casei Domnului, care caută spre răsărit. Și iată că la intrarea porții, erau douăzeci și cinci de oameni; și în mijlocul lor am văzut pe Iaazania, fiul lui Azur, și pe Pelatia, fiul lui Benaia, căpeteniile poporului.

 2  Și Domnul mi-a zis: „Fiul omului, aceștia sunt oamenii care fac planuri nelegiuite, și dau sfaturi rele în cetatea aceasta!

 3  Ei zic: „Nu este încă vremea potrivită că să zidim case! Cetatea este cazanul, și noi suntem carnea.”

 4  De aceea proorocește împotriva lor, proorocește, fiul omului!”

 5  Atunci Duhul Domnului a căzut peste mine, și mi-a zis: „Spune: Așa vorbește Domnul: „Astfel vorbiți voi, casa lui Israel! Și ce vă vine în gând, știu foarte bine!

 6  Ați făcut o mulțime de omoruri în cetatea aceasta, și ați umplut ulițele cu cei uciși.”

 7  De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Morții voștri pe care i-ați întins în mijlocul cetății acesteia, sunt carnea, și ea este cazanul; dar voi veți fi scoși afară din ea.

 8  Vă temeți de sabie, dar Eu voi aduce sabie peste voi, zice Domnul, Dumnezeu.”

 9  „Vă voi scoate din cetatea aceasta, vă voi da în mâinile străinilor, și voi împlini judecățile mele împotriva voastră!

 10  Veți cădea loviți de sabie, vă voi judeca la hotarul lui Israel, și veți ști că Eu sunt Domnul.

 11  Cetatea aceasta nu va fi cazanul vostru, și voi nu veți fi carnea din el: ci la hotarul lui Israel vă voi judeca!

 12  Și veți ști că Eu sunt Domnul, ale cărui porunci nu le-ați urmat, și ale cărui legi nu le-ați împlinit, și ați lucrat după obiceiurile neamurilor care vă înconjoară.”

 13  Pe când prooroceam eu, a murit Pelatia, fiul lui Benaia. Eu am căzut cu fața la pământ, și am strigat cu glas tare: „Ah! Doamne Dumnezeule, vrei să nimicești Tu și ce a mai rămas din Israel?”

 14  Și Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

 15  „Fiul omului, frații tăi, da, frații tăi, cei din robie, și toată casa lui Israel, sunt aceia despre care zic locuitorii Ierusalimului: „Ei sunt departe de Domnul, țara ne-a fost dată nouă în stăpânire!...”

 16  De aceea spune despre ei: „Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: „Dacă-i țin depărtați printre neamuri, dacă i-am risipit în felurite țări, totuși le-am fost un Templu pentru câtăva vreme, în țara în care au venit.”

 17  De aceea să le spui: „Așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Vă voi strânge din mijlocul popoarelor, vă voi aduna iarăși din țările în care sunteți risipiți, și vă voi da țara lui Israel.

 18  Și când vor veni în ea, vor scoate de acolo toți idolii și toate urâciunile.

 19  Le voi da o altă inimă, și voi pune un duh nou în voi. Voi lua din trupul lor inima de piatră, și le voi da o inimă de carne,

 20  ca să urmeze poruncile Mele, să păzească și să împlinească legile Mele; și ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor.

 21  Dar acelora a căror inimă simte plăcere față de idolii și urâciunile lor, le voi întoarce faptele asupra capului lor, zice Domnul Dumnezeu."

 22  După aceea, heruvimii și-au întins aripile, însoțiți de roți, și slava Dumnezeului lui Israel era sus deasupra lor.

 23  Slava Domnului s-a înălțat din mijlocul cetății, și s-a așezat pe muntele de la răsăritul cetății.

 24  Pe mine însă m-a răpit Duhul și m-a dus iarăși, în vedenie, prin Duhul lui Dumnezeu, în Haldea, la prinșii de război. Și astfel vedenia, pe care o avusesem, a pierit de la mine.

 25  Apoi am spus prinșilor de război toate lucrurile, pe care mi le descoperise Domnul. Robia lui Zedechia și risipirea poporului.