1  Câțiva din bătrânii lui Israel au venit la mine și au șezut înaintea mea.

 2  Și Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

 3  „Fiul omului, oamenii aceștia își poartă idolii în inimă, și își pironesc privirile spre ceea ce i-a făcut să cadă în nelegiuire! Să Mă las Eu să fiu întrebat de ei?

 4  De aceea vorbește-le, și spune-le: „Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: „Orice om din casa lui Israel, care își poartă idolii în inimă, și care își pironește privirile spre ceea ce l-a făcut să cadă în nelegiuirea lui – dacă va veni să vorbească proorocului, – Eu, Domnul, îi voi răspunde, în ciuda mulțimii idolilor lui,

 5  ca să prind în chiar inima lor pe aceia din casa lui Israel, care s-au depărtat de Mine din pricina tuturor idolilor.”

 6  De aceea, spune casei lui Israel: „Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: „Întoarceți-vă, și abateți-vă de la idolii voștri, întoarceți-vă privirile de la toate urâciunile voastre!

 7  Căci orice om din casa lui Israel, sau din străinii care locuiesc pentru o vreme în Israel, care s-a depărtat de Mine, care își poartă idolii în inima lui, și nu-și ia privirile de la ceea ce l-a făcut să cadă în nelegiuirea lui, – dacă va veni să vorbească unui prooroc, ca să Mă întrebe prin el, – Eu, Domnul, prin Mine însumi îi voi răspunde.

 8  Îmi voi întoarce Fața împotriva omului acestuia, îl voi face un semn și de pomină, și-l îl voi nimici cu desăvârșire din mijlocul poporului Meu. Și veți ști că Eu sunt Domnul!

 9  Dacă proorocul se va lăsa amăgit să rostească un cuvânt, Eu, Domnul, am amăgit pe proorocul acela; Îmi voi întinde mâna împotriva lui, și-l voi nimici din mijlocul poporului Meu Israel.

 10  Își vor purta astfel păcatul lor, și pedeapsa proorocului va fi la fel cu pedeapsa celui ce întreabă,

 11  ca să nu se mai rătăcească de la Mine casa lui Israel, și să nu se mai spurce cu toate fărădelegile ei. Atunci vor fi poporul Meu, și Eu voi fi Dumnezeul lor,” zice Domnul, Dumnezeu. –

 12  Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

 13  „Fiul omului, când va păcătui o țară împotriva Mea, dedându-se la fărădelege, și Îmi voi întinde mâna împotriva ei – dacă îi voi sfărâma toiagul pâinii, dacă îi voi trimite foametea, dacă îi voi nimici cu desăvârșire oamenii și vitele,

 14  chiar de ar fi în mijlocul ei acești trei oameni: Noe, Daniel și Iov, ei nu și-ar mântui decât sufletul lor prin neprihănirea lor, zice Domnul, Dumnezeu.”

 15  „Dacă aș lăsa ca țara să fie cutreierată de fiare sălbatice, care ar lăsa-o fără popor, dacă ar ajunge un pustiu pe unde n-ar mai putea trece nimeni, din pricina acestor fiare,

 16  și ar fi în mijlocul ei acești trei oameni, pe viața Mea, zice Domnul, Dumnezeu, că n-ar scăpa nici fii, nici fiice, ci numai ei ar scăpa, și țara ar ajunge un pustiu.

 17  Sau dacă aș aduce sabie împotriva țării acesteia, dacă aș zice să treacă sabia prin țară, dacă i-aș nimici cu desăvârșire oamenii și vitele,

 18  și ar fi în mijlocul ei acești trei oameni, pe viața Mea, – zice Domnul Dumnezeu, – că n-ar mai scăpa nici fii nici fiice, ci numai ei singuri ar scăpa.

 19  Sau dacă aș trimite ciuma în țara aceasta, dacă Mi-aș vărsa urgia împotriva ei prin molimă, ca să-i nimicesc cu desăvârșire oamenii și vitele,

 20  și ar fi în mijlocul ei Noe, Daniel și Iov, pe viața Mea – zice Domnul, Dumnezeu – că n-ar scăpa nici fii nici fiice, ci numai ei și-ar mântui sufletul prin neprihănirea lor.”

 21  Totuși, așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Măcar că trimit împotriva Ierusalimului cele patru pedepse grozave ale mele: sabia, foametea, fiarele sălbatice și ciuma, ca să nimicesc cu desăvârșire din el oamenii și vitele,

 22  tot va fi o rămășiță care ca scăpa, care va ieși din el, și anume: fii și fiice. Iată, aceștia vor veni la voi, le veți vedea purtarea și faptele, și vă veți mângâia de nenorocirea pe care o aduc asupra Ierusalimului, de tot ce aduc asupra lui.

 23  Ei vă vor mângâia, când le veți vedea purtarea și faptele, și veți cunoaște că nu fără temei fac Eu tot ce fac împotriva Ierusalimului,” zice Domnul, Dumnezeu.