1  „Tu însă, fă o plângere asupra domnului lui Israel,

 2  și zi: „Ce era mamă-ta? O leoaică. Stătea culcată cu leii, și își creștea puii în mijlocul puilor de lei.

 3  A crescut pe unul din puii ei, care s-a făcut un leuț, învățat să sfâșie prada; și a mâncat oameni.

 4  Neamurile au făcut o prinsoare împotriva lui, și a fost prins în groapa lor; i-au pus un belciug în nări și l-au dus în țara Egiptului.

 5  Leoaica, dacă a văzut că degeaba îl aștepta, și că s-a înșelat în nădejdea ei, a luat un alt pui, și l-a făcut leuț.

 6  El a umblat cu leii, s-a făcut leuț, a învățat să sfâșie prada, și a mâncat oameni.

 7  A năvălit în palatele lor, și le-a nimicit cetățile; așa că țara, cu tot ce se află în ea, s-a îngrozit de mugetul răcnetelor lui.

 8  Dar împotriva lui s-au înșiruit neamurile din toate ținuturile de prin prejur. I-au întins lațuri, și a fost prins în groapa lor.

 9  I-au pus un belciug în nări, l-au pus într-o cușcă, și l-au dus la împăratul Babilonului, apoi l-au dus într-o cetățuie, ca să nu i se mai audă glasul pe munții lui Israel.”

 10  „Mamă-ta, ca și tine, era ca o vie sădită lângă ape. Era roditoare și încărcată de mlădițe, din pricina belșugului apelor.

 11  Ramurile ei erau așa de tari că se puteau face toiege de cârmuitori din ele; prin înălțimea ei întrecea ramurile stufoase, și atrăgea privirile cu înălțimea ei, și prin mulțimea mlădițelor ei.

 12  Dar a fost smulsă cu mânie și aruncată la pământ; vântul de răsărit i-a uscat roada; mlădițele ei cele puternice au fost rupte, s-au uscat, și le-a mâncat focul.

 13  Și acum este sădită în pustie, într-un pământ uscat și fără apă.

 14  Din mlădițele ei a ieșit foc, și i-a mâncat roada; așa că nu mai are ramuri tari, bune pentru un toiag de cârmuitor. Aceasta-i o cântare de jale și va sluji drept cântare de jale.”