Ezechiel 2
1 El mi-a zis: „Fiul omului, stai în picioare, și-ți voi vorbi!”
2 Cum mi-a vorbit aceste cuvinte, a intrat duh în mine, și m-a făcut să stau pe picioare; și am ascultat la Cel ce-mi vorbea.
3 El mi-a zis: „Fiul omului, te trimit la copiii lui Israel, la aceste popoare îndărătnice, care s-au răzvrătit împotriva Mea; ei și părinții lor au păcătuit împotriva Mea, până în ziua de azi.
4 Da, copiii aceștia la care te trimit, sunt nerușinați și cu inima împietrită. Tu să le spui: „Așa vorbește Domnul, Dumnezeu!”
5 Fie că vor asculta, fie că nu vor asculta, – căci sunt o casă de îndărătnici – vor ști totuși că în mijlocul lor este un prooroc.
6 Tu, fiu al omului, să nu te temi de ei, nici să nu te sperii de cuvintele lor; și măcar că ei sunt niște mărăcini și spini lângă tine, și măcar că locuiești împreună cu niște scorpii, totuși nu te teme de cuvintele lor și nu te înspăimânta de fețele lor, căci sunt o casă de îndărătnici.
7 Ci să le spui cuvintele Mele, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta; căci sunt niște îndărătnici!
8 Tu, însă, fiul omului, ascultă ce-ți spun! Nu fi îndărătnic, ca această casă de îndărătnici! Deschide-ți gura, și mănâncă ce-ți voi da!”
9 M-am uitat, și iată că o mână era întinsă spre mine, și ținea o carte în chip de sul.
10 A desfășurat-o înaintea mea, și era scrisă și pe dinăuntru și pe dinafară; în ea erau scrise bocete, plângeri și gemete.