Ezechiel 21
1 Și Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
2 „Fiul omului, întoarce-ți fața spre Ierusalim, și vorbește împotriva locurilor sfinte, proorocește împotriva țării lui Israel!
3 Spune țării lui Israel: „Așa vorbește Domnul: „Iată, am necaz pe tine, Îmi voi trage sabia din teacă și voi nimici cu desăvârșire în mijlocul tău pe cel neprihănit și pe cel rău.
4 Pentru că vreau să nimicesc cu desăvârșire din mijlocul tău pe cel neprihănit și pe cel rău, sabia Mea va ieși din teacă, pentru ca să lovească orice făptură, de la miazăzi până la miazănoapte.
5 Și orice făptură va ști că Eu, Domnul, Mi-am scos sabia din teacă, și nu se va mai întoarce înapoi în ea.
6 Și tu, fiul omului, gemi! Cu rărunchii zdrobiți, și cu amărăciunea în suflet, gemi sub privirile lor!
7 Și dacă te vor întreba: „Pentru ce gemi?” să răspunzi: „Pentru că vine o veste...” Când va veni, toate inimile se vor înspăimânta, toate mâinile vor slăbi, toate sufletele se vor mâhni, și toți genunchii se vor topi ca apa. Iată că vine, a sosit”, zice Domnul, Dumnezeu.
8 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
9 „Fiul omului, proorocește și spune: „Așa vorbește Domnul. Zi: „Sabia, da, sabia este ascuțită, și lustruită.
10 Este ascuțită pentru măcel, și lustruită ca să lucească. O, sabie, tu tai toiagul de cârmuire al fiului meu, care nesocotește orice lemn.
11 A dat-o la lustruit, ca s-o apuce cu mâna; este ascuțită sabia, și lustruită, ca să înarmeze mâna celui ce măcelărește.
12 Strigă și vaită-te, fiul omului! Căci este scoasă împotriva poporului Meu, împotriva tuturor voievozilor lui Israel, care sunt dați pradă săbiei împreună cu poporul Meu; de aceea, bate-te pe coapsă!
13 Da, încercarea s-a făcut, și ce va fi dacă toiagul acesta de cârmuire, care nesocotește totul, va fi nimicit?” zice Domnul Dumnezeu.
14 „Și tu, fiul omului, proorocește, și bate din mâini! Loviturile săbiei să fie îndoite, întreite! Este sabia de măcel, sabia măcelului celui mare, care îi urmărește din toate părțile.
15 Ca să arunc groaza în inimi, ca să înmulțesc pe cei loviți, de aceea am tras sabia, amenințându-i la toate porțile lor. Vai! E făcută să fulgere, și ascuțită pentru măcel!
16 Strânge-ți puterile, sabie, întoarce-te la dreapta! Așează-te, întoarce-te la stânga! Îndreaptă-ți ascuțișul în toate părțile!
17 Și Eu voi bate din mâini de bucurie, și Îmi voi potoli urgia. Eu, Domnul, vorbesc!”
18 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
19 „Fiul omului, croiește-ți două drumuri pe unde să treacă sabia împăratului Babilonului! Amândouă trebuie să iasă din aceeași țară. Fă un semn pe drum, fă-l la începutul drumului care duce într-o cetate.
20 Să faci unul din aceste drumuri așa ca sabia că vină la Raba, cetatea copiilor lui Amon, și pe celălalt, așa ca sabia să vină în Iuda, la Ierusalim, cetatea întărită.
21 Căci împăratul Babilonului stă la răscruce, la capătul celor două drumuri, ca să dea cu bobii; el scutură săgețile, întreabă terafimii, și cercetează ficatul.
22 Sorțul, care este în dreapta lui, înseamnă Ierusalimul, unde vor trebui să ridice berbeci, să dea poruncă pentru măcel, și să scoată strigăte de război; vor ridica berbeci împotriva porților, vor ridica întărituri și vor face șanțuri de apărare.
23 Copiii lui Israel nu văd în aceasta decât niște vrăjitorii deșarte, ei care au făcut jurăminte mincinoase. Dar împăratul Babilonului își aduce aminte de nelegiuirea lor, așa că vor fi prinși.
24 De aceea, așa vorbește Domnul, Dumnezeu: „Pentru că vă făliți cu nelegiuirea voastră, vădindu-vă fărădelegile, arătându-vă păcatele în toate faptele voastre; pentru că vă făliți cu ele, veți fi prinși de mâna lui!
25 Și tu, domn nelegiuit, gata să fii ucis, domn al lui Israel, a cărui zi vine tocmai când nelegiuirea este la culme!
26 Așa vorbește Domnul Dumnezeu: „La o parte cu mitra, jos cununa înpărătească! Nu mai este cum a fost. Ce este plecat va fi înălțat, și ce este înălțat va fi plecat!
27 Voi da jos cununa, o voi da jos, o voi da jos. Dar lucrul acesta nu va avea loc loc decât la venirea Aceluia care are drept la ea, și în mâna căruia o voi încredința.”
28 „Și tu, fiul omului, proorocește, și spune: „Așa vorbește Domnul, Dumnezeu, despre copiii lui Amon și despre ocara lor. Spune: „Sabia, da, sabia este scoasă pentru măcel; este lustruită pentru nimicire, ca să lucească!
29 În mijlocul vedeniilor cu care te înșeală ei și în mijlocul proorociilor mincinoase pe care ți le fac ei, te vor face să cazi între trupurile moarte ale celor răi, a căror zi vine tocmai când nelegiuirea lor este la culme.
30 Bagă-ți sabia înapoi în teacă. În locul în care ai fost făcut, în țara ta de naștere, te voi judeca!
31 Îmi voi vărsa mânia peste tine, voi sufla împotriva ta cu focul urgiei Mele, și te voi da în mâinile unor oameni care nu lucrează decât la nimicire.
32 Vei fi ars de foc; sângele tău va curge în mijlocul țării! Nu-și vor mai aduce aminte de tine! Căci Eu, Domnul, am vorbit.”