1  În anul al unsprezecelea, în ziua întâi a lunii, cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

 2  „Fiul omului, pentru că Tirul a zis despre Ierusalim: „Ha! Ha!” Este zdrobită poarta popoarelor! Și se întoarce la mine! Mă voi îmbogăți, căci el a rămas pustiu!”

 3  de aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Iată că am necaz pe tine, Tirule, și voi aduce împotriva ta multe neamuri, cum își ridică marea valurile!

 4  Ele vor dărâma zidurile Tirului, îi vor surpa turnurile, îi voi răzui și țărâna, și o voi face o stâncă goală.

 5  Va rămâne o mare ca un loc unde se vor întinde mreji de prins pește; Eu am vorbit, zice Domnul, Dumnezeu. Va fi prada neamurilor!

 6  Cetățile din ținutul lui vor fi trecute prin sabie. Și vor ști astfel că Eu sunt Domnul.”

 7  Căci așa vorbește Domnul, Dumnezeu: „Iată că aduc de la miazănoapte împotriva Tirului pe Nebucadnețar, împăratul Babilonului, împăratul tuturor împăraților, cu cai, care, călăreți, și cu o mare mulțime de popoare.

 8  El va nimici cu sabia cetățile din ținutul tău; va face șanțuri de apărare împotriva ta, va ridica întărituri, și va ridica scutul împotriva ta.

 9  Va îndrepta loviturile berbecilor săi împotriva zidurilor tale, și îți va surpa turnurile cu mașinile lui.

 10  Mulțimea cailor lui te va acoperi de praf, zidurile tale se vor cutremura de vuietul călăreților, roților și carelor, când va intra Nebucadnețar pe porțile tale cum se intră într-o cetate cucerită,

 11  Va călca toate ulițele tale cu copitele cailor lui, și-ți va ucide poporul cu sabia, și stâlpii mândriei tale vor cădea la pământ.

 12  Îți vor ridica bogățiile, îți vor prăda mărfurile, îți vor surpa zidurile, îți vor dărâma casele tale cele plăcute, și vor arunca în ape pietrele, lemnele și țărâna ta.

 13  Voi face să înceteze astfel glasul cântecelor tale, și nu se va mai auzi sunetul arfelor tale.

 14  Te voi face o stâncă goală; vei fi ca un loc în mare unde se vor întinde mreji de prins peștii; și nu vei mai fi zidit la loc. Căci Eu, Domnul, am vorbit, zice Domnul, Dumnezeu.”

 15  Așa vorbește Domnul, Dumnezeu despre Tir: „Se vor cutremura ostroavele de vuietul căderii tale, de gemetele răniților și de măcelul din mijlocul tău.

 16  Toți voievozii mării se dau jos de pe scaunele lor de domnie, își scot mantalele, și își lapădă hainele cusute la gherghef; se învelesc în spaimă, și stau pe pământ; într-una tremură de groază, și stau înmărmuriți din pricina ta.

 17  Ei fac o cântare de jale asupra ta, și-ți zic: „Vai, cum ai fost nimicit, tu, care erai locuit de cei ce străbat mările, cetate vestită, care erai puternică pe mare! Cum a fost nimicită cetatea aceasta cu locuitorii ei, care băgau groaza în toți cei dimprejur!

 18  Acum tremură ostroavele în ziua căderii tale, stau îngrozite ostroavele mării de sfârșitul tău.

 19  Căci așa vorbește Domnul, Dumnezeu: „Când te voi preface într-o cetate pustie, ca cetățile care n-au locuitori, când voi ridica împotriva ta adâncul, și când te vor acoperi apele cele mari,

 20  te voi coborî împreună cu cei ce se coboară în groapă, la poporul de odinioară, și te voi așeza în adâncimile pământului, în singurătăți veșnice, lângă cei ce s-au coborât în groapă, ca să nu mai fii locuită și să nu te mai scoli în țara celor vii.

 21  Te voi nimici cu desăvârșire, și nu vei mai fi; te vor căuta, și nu te vor mai găsi niciodată, zice Domnul Dumnezeu.”