1  El mi-a zis: „Fiul omului, mănâncă ce vei găsi înaintea ta, mănâncă sulul acesta, și du-te de vorbește casei lui Israel!”

 2  Am deschis gura, și mi-a dat să mănânc sulul acesta.

 3  El mi-a zis: „Fiul omului, hrănește-ți trupul și umple-ți măruntaiele cu sulul acesta, pe care ți-l dau!” – L-am mâncat, și în gura mea a fost dulce ca mierea.

 4  El mi-a zis: „Fiul omului, du-te la casa lui Israel, și spune-le cuvintele Mele!

 5  Căci nu ești trimis la un popor cu o vorbire încurcată și cu o limbă greoaie, ci la casa lui Israel.

 6  Nu la niște popoare mari, cu o vorbire încurcată și cu o limbă greoaie, ale căror cuvinte să nu le poți pricepe. Negreșit dacă te-aș trimite la ele, te-ar asculta!

 7  Dar casa lui Israel nu va voi să te asculte, pentru că nu vrea să M-asculte; căci toată casa lui Israel are fruntea încruntată și inima împietrită.

 8  Iată, îți voi face fața tot așa de aspră ca și fețele lor, și fruntea tot așa de aspră ca fruntea lor.

 9  Îți voi face fruntea ca un diamant, mai aspră decât stânca. Nu te teme și nu te speria de ei, căci sunt o casă de îndărătnici!”

 10  El mi-a zis: „Fiul omului, primește în inima ta și ascultă cu urechile tale toate cuvintele pe care ți le spun!

 11  Du-te la prinșii de război, la copiii poporului tău: vorbește-le, și, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta, să le spui: „Așa vorbește Domnul Dumnezeu!”

 12  Și Duhul m-a răpit, și am auzit înapoia mea dârdăitul unui mare cutremur de pământ: slava Domnului s-a ridicat din locul ei.

 13  Am auzit și vâjăitul aripilor făpturilor vii, care se loveau una de alta, uruitul roatelor de lângă ele, și dârdăitul unui mare cutremur de pământ.

 14  Când m-a răpit Duhul și m-a luat, mergeam amărât și mânios, și mâna Domnului apăsa tare peste mine.

 15  Am ajuns la Tel-Abib, la robii de război care locuiau la râul Chebar, în locul unde se aflau; și am rămas acolo, înmărmurit în mijlocul lor, șapte zile.

 16  După șapte zile, Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

 17  „Fiul omului, te pun păzitor peste casa lui Israel. Când vei auzi un cuvânt, care va ieși din gura Mea, să-i înștiințezi din partea Mea!

 18  Când voi zice celui rău: „Vei muri negreșit!”, dacă nu-l vei înștiința, și nu-i vei spune, ca să-l întorci de la calea lui cea rea și să-i scapi viața, acel om rău va muri prin nelegiuirea lui, dar îi voi cere sângele din mâna ta!

 19  Dar dacă vei înștiința pe cel rău, și el tot nu se va întoarce de la răutatea lui și de la calea cea rea, va muri prin nelegiuirea lui, dat tu îți vei mântui sufletul!

 20  Dacă un om neprihănit se va abate de la neprihănirea lui și va face ce este rău, îi voi pune un laț înainte, și va muri. Dacă nu l-ai înștiințat, va muri prin păcatul lui și nu i se va mai pomeni neprihănirea, în care a trăit, dar îi voi cere sângele din mâna ta!

 21  Dar dacă vei înștiința pe cel neprihănit să nu păcătuiască, și nu va păcătui, va trăi, pentru că a primit înștiințarea, iar tu îți vei mântui sufletul!”

 22  Și mâna Domnului a venit peste mine acolo, și mi-a zis: „Scoală-te, du-te în vale, și acolo îți voi vorbi!”

 23  M-am sculat, și m-am dus în vale; și iată că slava Domnului s-a arătat acolo, așa cum o văzusem la râul Chebar. Atunci am căzut cu fața la pământ.

 24  Duhul a intrat în mine, și m-a făcut să stau pe picioare. Și Domnul mi-a vorbit și mi-a zis: „Du-te și închide-te în casă!”

 25  Căci iată, fiul omului, vor pune peste tine funii, cu care te vor lega, ca să nu mai poți ieși în mijlocul lor.

 26  Îți voi lipi limba de cerul gurii, ca să rămâi mut, și să nu-i poți mustra, căci sunt o casă de îndărătnici!

 27  Dar când îți voi vorbi, îți voi deschide gura, ca să le spui: „Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: „Cine vrea să asculte, să asculte; cine nu vrea, să n-asculte! Căci sunt o casă de îndărătnici!”