1  Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

 2  „Fiul omului, întoarce-te cu fața spre muntele Seir, proorocește împotriva lui,

 3  și zi: „Așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Iată, am necaz pe tine, muntele Seirului! Îmi întind mâna împotriva ta, și te prefac într-o pustietate și într-un pustiu!

 4  Îți voi preface cetățile în dărâmături, vei ajunge o pustietate, ca să știi că Eu sunt Domnul!

 5  Pentru că aveai o ură veșnică, și ai doborât cu sabia pe copiii lui Israel, în ziua necazului lor, în vremea când nelegiuirea era la culme,

 6  de aceea, pe viața Mea, zice Domnul Dumnezeu, că te voi face sânge, și te va urmări sângele; fiindcă n-ai urât sângele, de aceea sângele te va urmări.

 7  Voi preface muntele Seir într-o pustietate și într-un pustiu, și voi nimici cu desăvârșire din el și pe cei ce se duc și pe cei ce se întorc.

 8  Îi voi umple munții cu morți; și cei uciși de sabie vor cădea pe dealurile tale, în văile tale și în toate puhoaiele tale.

 9  Te voi preface în niște pustietăți veșnice, cetățile nu-ți vor mai fi locuite, și veți ști că Eu sunt Domnul.

 10  Pentru că ai zis: „Aceste două neamuri, și aceste două țări vor fi ale mele, și le vom lua în stăpânire!” măcar că Domnul era acolo,

 11  de aceea pe viața Mea, zice Domnul Dumnezeu, că Mă voi purta cu tine după mânia și urgia, pe care le-ai arătat și tu, în ura ta, împotriva lor; și Mă voi face cunoscut în mijlocul lor, când te voi judeca.

 12  Vei ști însă că Eu, Domnul, am auzit toate batjocurile, pe care le-ai rostit împotriva munților lui Israel, când ai zis: „Sunt pustiiți, și ne sunt dați ca pradă!”

 13  V-ați fălit astfel împotriva Mea prin vorbirile voastre, și v-ați înmulțit cuvintele împotriva Mea: am auzit!”

 14  Așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Când toată țara se va bucura, pe tine te voi preface într-o pustietate!

 15  Din pricina bucuriei pe care ai simțit-o că moștenirea casei lui Israel era pustiită, îți voi face și ție la fel. Vei ajunge o pustietate, munte al Seirului, tu și tot Edomul, și se va ști că Eu sunt Domnul.