1  Câțiva oameni, veniți din Iudea, învățau pe frați și ziceau: Dacă nu sunteți tăiați împrejur după obiceiul lui Moise, nu puteți fi mântuiți.”

 2  Pavel și Barnaba au avut cu ei un viu schimb de vorbe și păreri deosebite; și frații au hotărât ca Pavel și Barnaba, și câțiva dintre ei, să se suie la Ierusalim la apostoli și presbiteri, ca să-i întrebe asupra acestei neînțelegeri.

 3  După ce au fost petrecuți de Biserică până afară din cetate, și-au urmat drumul prin Fenicia și Samaria, istorisind întoarcerea neamurilor la Dumnezeu; și au făcut o mare bucurie tuturor fraților.

 4  Când au ajuns la Ierusalim, au fost primiți de Biserică, de apostoli și de presbiteri, și au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei.

 5  Atunci unii din partida fariseilor, care crezuseră, s-au ridicat, și au zis că neamurile trebuie să fie tăiate împrejur, și să li se ceară să păzească Legea lui Moise.

 6  Apostolii și presbiterii s-au adunat laolaltă, ca să vadă ce este de făcut.

 7  După ce s-a făcut multă vorbă, s-a sculat Petru și le-a zis: „Fraților, știți că Dumnezeu, de o bună bucată de vreme, a făcut o alegere între voi, ca, prin gura mea, neamurile să audă cuvântul Evangheliei, și să creadă.

 8  Și Dumnezeu, care cunoaște inimile, a mărturisit pentru ei, și le-a dat Duhul Sfânt ca și nouă.

 9  N-a făcut nicio deosebire între noi și ei, întrucât le-a curățit inimile prin credință.

 10  Acum dar, de ce ispitiți pe Dumnezeu, și puneți pe grumazul ucenicilor un jug, pe care nici părinții noștri, nici noi nu l-am putut purta?

 11  Ci credem că noi, ca și ei, suntem mântuiți prin harul Domnului Isus.”

 12  Toată adunarea a tăcut, și a ascultat pe Barnaba și pe Pavel, care au istorisit toate semnele și minunile, pe care le făcuse Dumnezeu prin ei în mijlocul neamurilor.

 13  Când au încetat ei de vorbit, Iacov a luat cuvântul, și a zis: „Fraților, ascultați-mă!

 14  Simon a spus cum mai întâi Dumnezeu Și-a aruncat privirile peste neamuri, ca să aleagă din mijlocul lor un popor, care să-I poarte Numele.

 15  Și cu faptul acesta se potrivesc cuvintele proorocilor, după cum este scris:

 16  „După aceea, Mă voi întoarce, și voi ridica din nou cortul lui David din prăbușirea lui, îi voi zidi dărâmăturile, și-l voi înălța din nou:

 17  pentru ca rămășița de oameni să caute pe Domnul, ca și toate neamurile peste care este chemat Numele Meu,

 18  zice Domnul, care face aceste lucruri, și căruia Îi sunt cunoscute din veșnicie.”

 19  De aceea, eu sunt de părere să nu se pună greutăți acelora dintre neamuri care se întorc la Dumnezeu;

 20  ci să li se scrie doar să se ferească de pângăririle idolilor, de curvie, de dobitoace sugrumate și de sânge.

 21  Căci încă din vechime, Moise are în fiecare cetate oameni, care-l propovăduiesc, fiindcă este citit în sinagogi în toate zilele de Sabat.”

 22  Atunci apostolii și presbiterii și întreaga Biserică au găsit cu cale să aleagă vreo câțiva dintre ei, și să-i trimită la Antiohia, împreună cu Pavel și Barnaba. Și au ales pe Iuda, zis și Barsaba, și pe Sila, oameni cu vază între frați.

 23  Și au scris astfel prin ei: „Apostolii, presbiterii (sau: bătrâni) și frații: către frații dintre neamuri, care sunt în Antiohia, în Siria și în Cilicia, plecăciune!

 24  Fiindcă am auzit că unii, plecați dintre noi, fără vreo însărcinare din partea noastră, v-au tulburat prin vorbirile lor, și v-au zdruncinat sufletele, zicând să vă tăiați împrejur și să păziți Legea;

 25  noi, după ce ne-am adunat cu toții laolaltă, cu un gând, am găsit cu cale să alegem niște oameni, și să-i trimitem la voi, împreună cu prea iubiții noștri Barnaba și Pavel,

 26  oamenii aceștia, care și-au pus în joc viața pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos.

 27  Am trimis dar pe Iuda și pe Sila, care vă vor spune prin viu grai aceleași lucruri.

 28  Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt și nouă, să nu mai punem peste voi nicio altă greutate decât ceea ce trebuie,

 29  adică: să vă feriți de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate, și de curvie, lucruri de care, dacă vă veți păzi, va fi bine de voi. Fiți sănătoși.”

 30  Ei deci, și-au luat rămas bun de la Biserică, și s-au dus la Antiohia, unde au dat epistola mulțimii adunate.

 31  După ce au citit-o, frații s-au bucurat de îmbărbătarea, pe care le-o aducea.

 32  Iuda și Sila, care și ei erau prooroci, au îndemnat pe frați, și i-au întărit cu multe cuvinte.

 33  După câtăva vreme, frații i-au lăsat să se întoarcă în pace la aceia de care fuseseră trimiși.

 34  Totuși Sila a găsit cu cale să rămână acolo.

 35  Pavel și Barnaba au rămas în Antiohia, și învățau pe norod și propovăduiau, cu mulți alții, Cuvântul Domnului.

 36  După câteva zile, Pavel a zis lui Barnaba: „Să ne întoarcem, și să mergem pe la frații din toate cetățile, în care am vestit Cuvântul Domnului, ca să vedem ce mai fac.”

 37  Barnaba voia să ia cu el și pe Ioan, numit Marcu;

 38  dar Pavel socotea că nu este bine să ia cu ei pe acela, care îi părăsise din Pamfilia, și nu-i însoțise în lucrarea lor.

 39  Neînțelegerea aceasta a fost destul de mare, ca să-i facă să se despartă unul de altul. Barnaba a luat cu el pe Marcu, și a plecat cu corabia la Cipru.

 40  Pavel și-a ales pe Sila, și a plecat, după ce a fost încredințat de frați în grija harului Domnului.

 41  El a străbătut Siria și Cilicia, întărind Bisericile.