1  „Fraților și părinților, ascultați acum cuvântul meu de apărare față de voi!”

 2  Când au auzit ei că le vorbește în limba evreiască, au ținut și mai multă liniște. Și Pavel a zis:

 3  „Eu sunt iudeu, născut în Tarsul Ciliciei; dar am fost crescut în cetatea aceasta, am învățat la picioarele lui Gamaliel să cunosc cu de-amănuntul Legea părinților noștri, și am fost tot atât de plin de râvnă pentru Dumnezeu, cum sunteți și voi toți azi.

 4  Am prigonit până la moarte această Cale, am legat și am pus în temniță bărbați și femei:

 5  Marele preot și tot soborul bătrânilor îmi sunt martori. Am luat chiar și scrisori de la ei către frații din Damasc, unde m-am dus să aduc legați la Ierusalim pe cei ce se aflau acolo, ca să fie pedepsiți.

 6  Când eram pe drum și mă apropiam de Damasc, deodată, pe la amiază, a strălucit împrejurul meu o mare lumină din cer.

 7  Am căzut la pământ, și am auzit un glas, care-mi zicea: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigonești?”

 8  „Cine ești, Doamne?” am răspuns eu. Și El mi-a zis: „Eu sunt Isus din Nazaret, pe care-L prigonești.”

 9  Cei ce erau cu mine, au văzut bine lumina, și s-au înfricoșat; dar n-au auzit glasul Celui ce vorbea.

 10  Atunci am zis: „Ce să fac, Doamne?” „Scoală-te”, mi-a răspuns Domnul, „du-te în Damasc, și acolo ți se va spune ce trebuie să faci.”

 11  „Fiindcă nu puteam să văd nimic, din pricina strălucirii luminii aceleia, cei ce erau cu mine, m-au luat de mână, și așa am ajuns în Damasc.

 12  Și a venit la mine un om, numit Anania, bărbat temător de Dumnezeu, după Lege, și pe care toți iudeii, care locuiesc în Damasc, îl vorbeau de bine.

 13  El mi-a zis: „Frate Saule, capătă-ți din nou vederea!” Chiar în clipa aceea, mi-am căpătat vederea, și m-am uitat le el.

 14  El mi-a zis: „Dumnezeul părinților noștri te-a ales să cunoști voia Lui, să vezi pe Cel Neprihănit, și să auzi cuvinte din gura Lui;

 15  căci Îi vei fi martur, față de toți oamenii, pentru lucrurile, pe care le-ai văzut și auzit.

 16  Și acum, ce zăbovești? Scoală-te, primește botezul, și fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Domnului.”

 17  Și mi s-a întâmplat că, după ce m-am întors la Ierusalim, pe când mă rugam în templu, am căzut într-o răpire sufletească;

 18  și am văzut pe Domnul care-mi zicea: „Grăbește-te, ieși iute din Ierusalim, căci nu vor primi mărturisirea ta despre Mine.”

 19  Și am zis: „Doamne, ei știu că eu băgam în temniță și băteam prin sinagogi pe cei ce cred în Tine:

 20  și că, atunci când se vărsa sângele lui Ștefan, marturul Tău, eram și eu de față, îmi uneam încuviințarea mea cu a celorlați, și păzeam hainele celor ce-l omorau.”

 21  Atunci El mi-a zis: „Du-te, căci te voi trimite departe la neamuri..”

 22  Ei l-au ascultat până la cuvântul acesta. Dar atunci și-au ridicat glasul, și au zis: „Ia de pe pământ pe un astfel de om! Nu este vrednic să trăiască!”

 23  Și scoteau strigăte, își aruncau hainele, și azvârleau cu țărână în văduh.

 24  Căpitanul a poruncit să ducă pe Pavel în cetățuie și să-l cerceteze, bătându-l cu biciul, ca să afle din ce pricină strigau așa împotriva lui.

 25  Pe când îl legau cu curele, Pavel a zis sutașului, care era de față: „Vă este îngăduit să bateți pe un Roman, care nu este osândit?”

 26  La auzul acestor cuvinte, sutașul s-a dus să dea de știre căpitanului, și a zis: „Ce ai de gând să faci? Omul acesta este cetățean roman.”

 27  Și când a venit căpitanul, a zis lui Pavel: „Spune-mi, ești roman?” „Da”, i-a răspuns el.

 28  Căpitanul a zis: „Eu cu o mare sumă de bani am dobândit cetățenia aceasta.” „Și eu,” a zis Pavel, „sunt chiar născut Roman.”

 29  Numaidecât, cei ce aveau să-l cerceteze prin bătaie, au încetat să-l mai necăjească: ba căpitanul, când a aflat că Pavel este roman, s-a temut, pentru că-l legase.

 30  A doua zi, fiindcă voia să știe bine pentru ce este pârât de iudei, l-a dezlegat, și a poruncit să se adune laolaltă preoții cei mai de seamă și tot Soborul; apoi, a adus pe Pavel jos, și l-a pus înaintea lor.