1  Pavel s-a uitat țintă la Sobor, și a zis: „Fraților, eu am viețuit cu toată curăția cugetului meu înaintea lui Dumnezeu, până în ziua aceasta...”

 2  Marele preot Anania a poruncit celor ce stăteau lângă el să-l lovească peste gură.

 3  Atunci Pavel i-a zis: „Te va bate Dumnezeu, perete văruit! Tu șezi să mă judeci după Lege, și poruncești să mă lovească, împotriva Legii!”

 4  Cei ce stăteau lângă el, i-au zis: „Îți bați joc de marele preot al lui Dumnezeu?”

 5  Și Pavel a zis: „N-am știut, fraților, că este marele preot; căci este scris: „Pe mai marele norodului tău să nu-l grăiești de rău.”

 6  Pavel, ca unul care știa că o parte din adunare erau saduchei, iar alta farisei, a strigat în plin Sobor: „Fraților, eu sunt fariseu, fiu de fariseu; din pricina nădejdii în învierea morților sunt dat în judecată.”

 7  Când a zis vorbele acestea, s-a stârnit o neînțelegere între farisei și saduchei, și adunarea s-a dezbinat.

 8  Căci saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh, pe când fariseii le mărturisesc pe amândouă.

 9  S-a făcut o mare zarvă; și câțiva cărturari din partida fariseilor, s-au sculat în picioare, au început o ceartă aprinsă, și au zis: „Noi nu găsim nicio vină în omul acesta; dar dacă i-a vorbit un duh sau un înger?...”

 10  Fiindcă gâlceava creștea, căpitanul, se temea ca Pavel să nu fie rupt în bucăți de ei. De aceea a poruncit ostașilor să se coboare să-l smulgă din mijlocul lor, și să-l ducă în cetățuie.

 11  În noaptea următoare, Domnul S-a arătat lui Pavel, și i-a zis: „Îndrăznește, Pavele; căci, după cum ai mărturisit despre Mine în Ierusalim, tot așa trebuie să mărturisești și la Roma.”

 12  La ziuă, iudeii au uneltit și s-au legat cu blestem că nu vor mânca, nici nu vor bea, până nu vor omorî pe Pavel.

 13  Cei ce făcuseră legământul acesta, erau mai mulți de patruzeci.

 14  Ei s-au dus la preoții cei mai de seamă și la bătrâni, și le-au zis: „Noi ne-am legat cu mare blestem să nu gustăm nimic până nu vom omorî pe Pavel.

 15  Acum dar, voi, împreună cu Soborul, dați de știre căpitanului, și rugați-l să-l aducă mâine jos înaintea voastră, ca și cum ați vrea să-i cercetați pricina mai cu de-amănuntul; și până să ajungă el, noi suntem gata să-l omorâm.”

 16  Fiul sorei lui Pavel a auzit de această cursă, s-a dus în cetățuie, și a spus lui Pavel.

 17  Pavel a chemat pe unul din sutași, și a zis: „Du pe tinerelul acesta la căpitan, căci are să-i spună ceva.”

 18  Sutașul a luat pe tânăr cu el, l-a dus la căpitan, și a zis: „Pavel cel întemnițat m-a chemat și m-a rugat să aduc la tine pe acest tinerel, care are să-ți spună ceva.”

 19  Căpitanul l-a apucat de mână, l-a luat deoparte, și l-a întrebat: „Ce ai să-mi spui?”

 20  El a răspuns: „Iudeii s-au sfătuit să te roage să aduci mâine pe Pavel înaintea Soborului, ca și cum ai avea să-l cercetezi mai cu de-amănuntul.

 21  Tu să nu-i asculți, pentru că mai mulți de patruzeci dintre ei îl pândesc, și s-au legat cu blestem să nu mănânce și să nu bea nimic până nu-l vor omorî; acum stau gata, și n-așteaptă decât făgăduința ta.”

 22  Capitanul a lăsat pe tinerel să plece, și i-a poruncit să nu spună nimănui că i-a descoperit aceste lucruri.

 23  În urmă, a chemat pe doi sutași, și le-a zis: „La ceasul al treilea din noapte, să aveți gata două sute de ostași, șaptezeci de călăreți și două sute de sulițari, ca să meargă până la Cezarea.”

 24  Le-a poruncit să aducă și dobitoace pentru Pavel, ca să-l pună călare, și să-l ducă sănătos și teafăr la dregătorul Felix.

 25  Lui Felix i-a scris o scrisoare cu următorul cuprins:

 26  „Claudius Lisias către prea alesul dregător Felix: plecăciune!

 27  Acest om, pe care l-au prins iudeii, era să fie omorât de ei; și eu m-am dus repede cu ostași, și l-am scos din mâna lor, căci am aflat că este Roman.

 28  Am vrut să aflu pricina pentru care-l pârau, și l-am adus înaintea Soborului lor.

 29  Am găsit că era pârât pentru lucruri privitoare la Legea lor, dar că nu săvârșise nicio nelegiuire, care să fie vrednică de moarte sau de lanțuri.

 30  Mi s-a dat însă de știre că iudeii îl pândesc ca să-l omoare; l-am trimis îndată la tine, și am făcut cunoscut și celor ce-l învinuiesc, să-ți spună ție ce au împotriva lui. Fii sănătos.”

 31  Ostașii, după porunca, pe care o primiseră, au luat pe Pavel, și l-au dus noaptea până la Antipatrida.

 32  A doua zi au lăsat pe călăreți să-și urmeze drumul înainte cu el, iar ei s-au întors în cetățuie.

 33  Ajunși în Cezarea, călăreții au dat scrisoarea în mâna dregătorului, și au adus pe Pavel înaintea lui.

 34  Dregătorul, după ce a citit scrisoarea, a întrebat din ce ținut este Pavel. Când a aflat că este din Cilicia,

 35  „te voi asculta”, a zis el, „când vor veni pârâșii tăi.” Și a poruncit să fie păzit în palatul lui Irod.