1  Marele preot a zis: „Așa stau lucrurile?”

 2  Ștefan a răspuns: „Fraților și părinților, ascultați! Dumnezeul slavei S-a arătat părintelui nostru Avraam, când era în Mesopotamia, înainte ca să se așeze în Haran.

 3  Și i-a zis: „Ieși din țara ta și din familia ta, și du-te în țara, pe care ți-o voi arăta.”

 4  El a ieșit atunci din țara haldeilor, și s-a așezat în Haran. De acolo, după moartea tatălui său, Dumnezeu l-a strămutat în țara aceasta, în care locuiți voi acum.

 5  Din țara aceea nu i-a dat nimic în stăpânire, nici măcar o palmă de loc, ci i-a făgăduit că i-o va da în stăpânire lui, și seminței lui după el, măcar că n-avea niciun copil.

 6  Dumnezeu i-a spus că sămânța lui va locui într-o țară străină, va fi robită, și va fi chinuită patru sute de ani.

 7  „Dar neamul, căruia îi vor fi robi, îl voi judeca Eu”, a zis Dumnezeu. „După aceea, vor ieși, și-Mi vor sluji în locul acesta.”

 8  Apoi i-a dat legământul tăierii împrejur; și astfel Avraam, când a născut pe Isaac, l-a tăiat împrejur în ziua a opta; Isaac a născut și a tăiat împrejur pe Iacov, și Iacov pe cei doisprezece patriarhi.

 9  Iar patriarhii, care pizmuiau pe Iosif, l-au vândut, ca să fie dus în Egipt. Dar Dumnezeu a fost cu el,

 10  și l-a izbăvit din toate necazurile lui; i-a dat înțelepciune și trecere înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului, care l-a pus dregător peste Egipt și peste toată casa lui.

 11  A venit o foamete în tot Egiptul și Canaanul. Nevoia era mare, și părinții noștri nu găseau merinde.

 12  Iacov a auzit că în Egipt era grâu, și a trimis pe părinții noștri întâia dată acolo.

 13  Și când au venit a doua oară, Iosif a fost cunoscut de frații săi, și Faraon a aflat din ce neam era Iosif.

 14  Apoi Iosif a trimis să cheme pe tatăl său Iacov și pe toată familia lui, șaptezeci și cinci de suflete.

 15  Iacov s-a coborât în Egipt, unde a murit el și părinții noștri.

 16  Și au fost strămutați la Sihem, și puși în mormântul, pe care îl cumpărase Avraam cu o sumă de bani de la fiii lui Emor, în Sihem.

 17  Se apropia vremea când trebuia să se împlinească făgăduința, pe care o făcuse Dumnezeu lui Avraam. Norodul a crescut și s-a înmulțit în Egipt,

 18  până când s-a ridicat un alt împărat, care nu cunoștea pe Iosif.

 19  Împăratul acesta a uneltit împotriva neamului nostru, și a chinuit pe părinții noștri, până acolo ca să-și lepede pruncii, ca să nu trăiască.

 20  Pe vremea aceasta s-a născut Moise, care era frumos înaintea lui Dumnezeu. El a fost hrănit trei luni în casa tatălui său.

 21  Și când a fost lepădat, l-a luat fiica lui Faraon, și l-a crescut ca pe copilul ei.

 22  Moise a învățat toată înțelepciunea Egiptenilor, și era puternic în cuvinte și în fapte.

 23  El avea patruzeci de ani, când i-a venit în inimă dorința să cerceteze pe frații săi, pe fiii lui Israel.

 24  A văzut pe unul din ei suferind nedreptate; i-a luat apărarea, a răzbunat pe cel asuprit, și a omorât pe Egiptean.

 25  Credea că frații lui vor pricepe că Dumnezeu prin mâna lui le va da izbăvirea; dar n-au priceput.

 26  A doua zi, când se băteau ei, Moise a venit în mijlocul lor, și i-a îndemnat la pace. „Oamenilor”, a zis el, „voi sunteți frați; de ce vă nedreptățiți unul pe altul?”

 27  Dar cel ce nedreptățea pe aproapele său, l-a îmbrâncit, și i-a zis: „Cine te-a pus pe tine stăpânitor și judecător peste noi?

 28  Vrei să mă omori și pe mine cum ai omorât ieri pe Egiptean?”

 29  La auzul acestor vorbe, Moise a fugit, și s-a dus de a locuit ca străin în pământul Madian, unde a născut doi fii.

 30  Peste patruzeci de ani, i s-a arătat un înger în pustia muntelui Sinai, în para focului unui rug.

 31  Moise, când l-a văzut, s-a mirat de arătarea aceasta; și, pe când se apropia să vadă ce este, a auzit glasul Domnului,

 32  care i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul părinților tăi, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, și Dumnezeul lui Iacov.” Și Moise, tremurând, n-a îndrăznit să se uite.

 33  Domnul i-a zis: „Scoate-ți încălțămintea din picioare, căci locul pe care stai, este un pământ sfânt.

 34  Am văzut suferința poporului Meu, care este în Egipt, le-am auzit gemetele, și M-am coborât să-i izbăvesc. Acum, du-te, te voi trimite în Egipt.”

 35  Pe acest Moise, de care se lepădaseră ei, când au zis: „Cine te-a pus pe tine stăpânitor și judecător?” Dumnezeu l-a trimis ca stăpânitor și izbăvitor, cu ajutorul îngerului, care i se arătase în rug.

 36  El i-a scos din Egipt, și a făcut minuni și semne în Egipt, la Marea Roșie, și în pustie, patruzeci de ani.

 37  Acest Moise a zis fiilor lui Israel: „Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre frații voștri un prooroc ca mine: de el să ascultați.”

 38  El este acela care, în adunarea israeliților din pustie, cu îngerul, care i-a vorbit pe muntele Sinai, și cu părinții noștri, a primit cuvinte vii, ca să ni le dea nouă.

 39  Părinții noștri n-au vrut să-l asculte, ci l-au nesocotit: și, în inimile lor, s-au întors spre Egipt,

 40  și au zis lui Aaron: „Fă-ne niște dumnezei, care să meargă înaintea noastră; căci acest Moise, care ne-a scos din țara Egiptului, nu știm ce s-a făcut.”

 41  Și în zilele acelea, au făcut un vițel, au adus jertfă idolului, și s-au bucurat de lucrul mâinilor lor.

 42  Atunci Dumnezeu S-a întors de la ei, și i-a dat să se închine oștirii cerului, după cum este scris în cartea proorocilor: „Mi-ați adus voi vite junghiate și jertfe timp de patruzeci de ani în pustie, casă a lui Israel?..

 43  Ați purtat cortul lui Moloh și chipul stelei zeului Remfan, chipurile acelea, pe care le-ați făcut ca să vă închinați lor! De aceea vă voi strămuta dincolo de Babilon.”

 44  Părinții noștri aveau în pustie cortul întâlnirii, așa cum îl rânduise Cel ce a spus lui Moise să-l facă după chipul, pe care-l văzuse.

 45  Și părinții noștri l-au adus, la rândul lor, sub povățuirea lui Iosua, când au intrat în țara stăpânită de neamurile, pe care Dumnezeu le-a izgonit dinaintea părinților noștri; și a rămas acolo până în zilele lui David.

 46  David a căpătat milă înaintea lui Dumnezeu, și a cerut să ridice o locuință pentru Dumnezeul lui Iacov.

 47  Și Solomon a fost acela care I-a zidit o casă.

 48  Dar Cel Prea Înalt nu locuiește în lăcașuri făcute de mâini omenești, cum zice proorocul:

 49  „Cerul este scaunul Meu de domnie, și pământul este așternutul picioarelor Mele. Ce fel de casă Îmi veți zidi voi Mie, zice Domnul, sau care va fi locul Meu de odihnă?

 50  N-a făcut mâna Mea toate aceste lucruri?...”

 51  „...Oameni tari la cerbice, netăiați împrejur cu inima și cu urechile! Voi totdeauna vă împotriviți Duhului Sfânt. Cum au făcut părinții voștri, așa faceți și voi.

 52  Pe care din prooroci nu i-au prigonit părinții voștri? Au omorât pe cei ce vesteau mai dinainte venirea Celui Neprihănit, pe care L-ați vândut acum, și L-ați omorât –

 53  voi, care ați primit Legea dată prin îngeri, și n-ați păzit-o!...”

 54  Când au auzit ei aceste vorbe, îi tăia pe inimă, și scrâșneau din dinți împotriva lui.

 55  Dar Ștefan, plin de Duhul Sfânt, și-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu, și pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu;

 56  și a zis: „Iată, văd cerurile deschise, și pe Fiul omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.”

 57  Ei au început atunci să răcnească, și-au astupat urechile, și s-au năpustit toți într-un gând asupra lui.

 58  L-au târât afară din cetate, și l-au ucis cu pietre. Marturii și-au pus hainele la picioarele unui tânăr, numit Saul.

 59  Și aruncau cu pietre în Ștefan, care se ruga și zicea: „Doamne Isuse, primește duhul meu!”

 60  Apoi a îngenuncheat, și a strigat cu glas tare: „Doamne, nu le ține în seamă păcatul acesta!” Și după aceste vorbe, a adormit.