1  Saul se învoise la uciderea lui Ștefan. În ziua aceea, s-a pornit o mare prigonire împotriva Bisericii din Ierusalim. Și toți, afară de apostoli, s-au împrăștiat prin părțile Iudeii și ale Samariei.

 2  Niște oameni temători de Dumnezeu au îngropat pe Ștefan, și l-au jelit cu mare tânguire.

 3  Saul de partea lui, făcea prăpăd în Biserică; intra prin case, lua cu sila pe bărbați și pe femei, și-i arunca în temniță.

 4  Cei ce se împrăștiaseră, mergeau din loc în loc, și propovăduiau Cuvântul.

 5  Filip s-a coborât în cetatea Samariei, și le-a propovăduit pe Hristos.

 6  Noroadele luau aminte cu un gând la cele spuse de Filip, când au auzit și au văzut semnele, pe care le făcea.

 7  Căci din mulți îndrăciți ieșeau duhuri necurate, și scoteau mari țipete; mulți slăbănogi și șchiopi erau tămăduiți.

 8  Și a fost o mare bucurie în cetatea aceasta.

 9  În cetate era un om, numit Simon, care zicea că este un om însemnat; el vrăjea și punea în uimire pe poporul Samariei.

 10  Toți, de la mic până la mare, îl ascultau cu luare aminte, și ziceau: „Acesta este puterea lui Dumnezeu, cea care se numește „mare”.

 11  Îl ascultau cu luare aminte, pentru că multă vreme îi uimise cu vrăjitoriile lui.

 12  Dar când au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu și a Numelui lui Isus Hristos, au fost botezați, atât bărbați cât și femei.

 13  Chiar Simon a crezut; și după ce a fost botezat, nu se mai despărțea de Filip, și privea cu uimire minunile și semnele mari care se făceau.

 14  Apostolii, care erau în Ierusalim, când au auzit că Samaria a primit Cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru și pe Ioan.

 15  Aceștia au venit la samariteni, și s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt.

 16  Căci nu Se coborâse încă peste niciunul din ei, ci fuseseră numai botezați în Numele Domnului Isus.

 17  Atunci Petru și Ioan au pus mâinile peste ei, și aceia au primit Duhul Sfânt.

 18  Când a văzut Simon că Duhul Sfânt era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le-a dat bani,

 19  și a zis: „Dați-mi și mie puterea aceasta, pentru ca peste oricine-mi voi pune mâinile, să primească Duhul Sfânt.”

 20  Dar Petru i-a zis: „Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea căpăta cu bani!

 21  Tu n-ai nici parte, nici sorț în toată treaba aceasta, căci inima ta nu este curată înaintea lui Dumnezeu.

 22  Pocăiește-te dar de această răutate a ta, și roagă-te Domnului să ți se ierte gândul acesta al inimii tale, dacă este cu putință;

 23  căci văd că ești plin de fiere amară, și în lanțurile fărădelegii.”

 24  Simon a răspuns: „Rugați-vă voi Domnului pentru mine, ca să nu mi se întâmple nimic din ce ați zis.”

 25  După ce au mărturisit despre Cuvântul Domnului, și după ce l-au propovăduit, Petru și Ioan s-au întors la Ierusalim, vestind Evanghelia în multe sate de ale samaritenilor.

 26  Un înger al Domnului a vorbit lui Filip, și i-a zis: „Scoală-te, și du-te spre miazăzi, pe drumul care coboară spre Ierusalim la Gaza, și care este pustiu.”

 27  Filip s-a sculat și a plecat. Și iată că un Etiopian, un famen cu mare putere la împărăteasa Candace a Etiopienilor, și îngrijitorul tuturor vistieriilor ei, venit la Ierusalim ca să se închine,

 28  se întorcea de acolo, și ședea în carul lui, și citea pe proorocul Isaia.

 29  Duhul a zis lui Filip: „Du-te, și ajunge carul acesta!”

 30  Filip a alergat, și a auzit pe Etiopian citind pe proorocul Isaia. El i-a zis: „Înțelegi tu ce citești?”

 31  Famenul a răspuns: „Cum aș putea să înțeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva?” Și a rugat pe Filip să se suie în car, și să șadă împreună cu el.

 32  Locul din Scriptură, pe care-l citea, era acesta: „El a fost dus ca o oaie la tăiere; și, ca un miel fără glas înaintea celui ce-l tunde, așa nu Și-a deschis gura;

 33  în smerenia Lui, judecata I-a fost luată. Și cine va zugrăvi pe cei din timpul Lui? Căci viața I-a fost luată de pe pământ.”

 34  Famenul a zis lui Filip: „Rogu-te, despre cine vorbește proorocul astfel? Despre sine sau despre vreun altul?”

 35  Atunci Filip a luat cuvântul, a început de la Scriptura aceasta, și i-a propovăduit pe Isus.

 36  Pe când își urmau ei drumul, au dat peste o apă. Și famenul a zis: „Uite apă; ce mă împiedică să fiu botezat?”

 37  Filip a zis: „Dacă crezi din toată inima, se poate.” Famenul a răspuns: „Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.”

 38  A poruncit să stea carul, s-au coborât amândoi în apă, și Filip a botezat pe famen.

 39  Când au ieșit afară din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip, și famenul nu l-a mai văzut. În timp ce famenul își vedea de drum, plin de bucurie,

 40  Filip se afla la Azot, de unde s-a dus până la Cezarea. Și propovăduia Evanghelia în toate cetățile prin care trecea.