1  Astfel au fost sfârșite cerurile și pământul, și toată oștirea lor.

 2  În ziua a șaptea Dumnezeu Și-a sfârșit lucrarea, pe care o făcuse; și în ziua a șaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse.

 3  Dumnezeu a binecuvântat ziua a șaptea și a sfințit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui, pe care o zidise și o făcuse.

 4  Iată istoria cerurilor și a pământului, când au fost făcute.

 5  În ziua când a făcut Domnul Dumnezeu un pământ și ceruri, nu era încă pe pământ niciun copăcel de câmp și nicio iarbă de pe câmp nu încolțea încă: fiindcă Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie pe pământ și nu era niciun om ca să lucreze pământul.

 6  Ci un abur se ridica de pe pământ și uda toată fața pământului.

 7  Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viață, și omul s-a făcut astfel un suflet viu.

 8  Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit; și a pus acolo pe omul pe care-l întocmise.

 9  Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi, plăcuți la vedere și buni la mâncare, și pomul vieții în mijlocul grădinii, și pomul cunoștinței binelui și răului.

 10  Un râu ieșea din Eden și uda grădina; și de acolo se împărțea și se făcea patru brațe.

 11  Numele celui dintâi este Pison; el înconjoară toată țara Havila, unde se găsește aur.

 12  Aurul din țara aceasta este bun; acolo se găsește și bedelion și piatră de onix.

 13  Numele râului al doilea este Ghihon; el înconjoară toată țara Cuș.

 14  Numele celui de al treilea este Hidechel (n.t., adică: Tigru): el curge la răsăritul Asiriei. Al patrulea râu este Eufratul.

 15  Domnul Dumnezeu a luat pe om și l-a așezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze și s-o păzească.

 16  Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poți să mănânci după plăcere din orice pom din grădină;

 17  dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit.”

 18  Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.”

 19  Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului și toate păsările cerului; și le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; și orice nume pe care-l dădea omul fiecărei viețuitoare, acela-i era numele.

 20  Și omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului și tuturor fiarelor câmpului; dar, pentru om, nu s-a găsit niciun ajutor, care să i se potrivească.

 21  Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om, și omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui și a închis carnea la locul ei.

 22  Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie și a adus-o la om.

 23  Și omul a zis: „Iată în sfârșit aceea care este os din oasele mele și carne din carnea mea! Ea se va numi „femeie” (n.t., în evreiește femeie (ișa) vine de la un cuvânt care înseamnă bărbat (iș)), pentru că a fost luată din om.”

 24  De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa, și se va lipi de nevasta sa, și se vor face un singur trup.

 25  Omul și nevasta lui erau amândoi goi, și nu le era rușine.