1  După aceste lucruri, Dumnezeu a pus la încercare pe Avraam, și i-a zis: „Avraame!” „Iată-mă”, a răspuns el.

 2  Dumnezeu i-a zis: „Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubești, pe Isaac; du-te în țara Moria, și adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ți-l voi spune.”

 3  Avraam s-a sculat dis-de-dimineață, a pus șaua pe măgar, și a luat cu el două slugi și pe fiul său Isaac. A tăiat lemne pentru arderea de tot, și a pornit spre locul, pe care i-l spusese Dumnezeu.

 4  A treia zi, Avraam a ridicat ochii, și a văzut locul de departe.

 5  Și Avraam a zis slugilor sale: „Rămâneți aici cu măgarul; eu și băiatul, ne vom duce până colo să ne închinăm, și apoi ne vom întoarce la voi.”

 6  Avraam a luat lemnele pentru arderea de tot, le-a pus în spinarea fiului său Isaac, și a luat în mână focul și cuțitul. Și au mers astfel amândoi împreună.

 7  Atunci Isaac, vorbind cu tatăl său Avraam, a zis: „Tată!” „Ce este, fiule?” i-a răspuns el. Isaac a zis din nou: „Iată focul și lemnele; dar unde este mielul pentru arderea de tot?”

 8  „Fiule”, a răspuns Avraam, „Dumnezeu însuși va purta grijă de mielul pentru arderea de tot.” Și au mers amândoi împreună înainte.

 9  Când au ajuns la locul pe care i-l spusese Dumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar, și a așezat lemnele pe el. A legat pe fiul său Isaac, și l-a pus pe altar, deasupra lemnelor.

 10  Apoi Avraam a întins mâna, și a luat cuțitul, ca să junghie pe fiul său.

 11  Atunci Îngerul Domnului l-a strigat din ceruri, și a zis: „Avraame! Avraame!” „Iată-mă!” a răspuns el.

 12  Îngerul a zis: „Să nu pui mâna pe băiat, și să nu-i faci nimic; căci știu acum că te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine.”

 13  Avraam a ridicat ochii, și a văzut înapoia lui un berbece, încurcat cu coarnele într-un tufiș; și Avraam s-a dus de a luat berbecele, și l-a adus ca ardere de tot în locul fiului său.

 14  Avraam a pus locului aceluia numele: „Domnul va purta de grijă (n.t., evreiește: Jehova iire)”. De aceea se zice și azi: „La muntele unde Domnul va purta de grijă”.

 15  Ingerul Domnului a chemat a doua oară din ceruri pe Avraam,

 16  și a zis: „Pe Mine însumi jur, zice Domnul: pentru că ai făcut lucrul acesta, și n-ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiu,

 17  te voi binecuvânta foarte mult și-ți voi înmulți foarte mult sămânța, și anume: ca stelele cerului și ca nisipul de pe țărmul mării; și sămânța ta va stăpâni cetățile vrăjmașilor ei.

 18  Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânța ta, pentru că ai ascultat de porunca Mea!”

 19  Avraam s-a întors la slugile sale, și s-au sculat și au plecat împreună la Beer-Șeba, căci Avraam locuia la Beer-Șeba.

 20  După aceste lucruri, i s-a spus lui Avraam: „Iată, Milca a născut și ea copii fratelui tău Nahor,

 21  și anume pe Uț, întâiul său născut, pe Buz, fratele său, pe Chemuel, tatăl lui Aram,

 22  pe Chesed, pe Hazo, pe Pildaș, pe Iidlaf și pe Betuel.

 23  Betuel a născut pe Rebeca. Aceștia sunt cei opt fii, pe care i-a născut Milca lui Nahor, fratele lui Avraam.

 24  Țiitoarea lui, numită Reuma, a născut și ea, pe Tebah, Gaham, Tahaș și Maaca.