1  Isaac a chemat pe Iacov, l-a binecuvântat, și i-a dat porunca aceasta: „Să nu-ți iei nevastă dintre fetele lui Canaan.

 2  Scoală-te, du-te la Padan-Aram, în casa lui Betuel, tatăl mamei tale, și ia-ți de acolo o nevastă, dintre fetele lui Laban, fratele mamei tale.

 3  Dumnezeul cel atotputernic (n.t., evreiește: El-Șadai) să te binecuvânteze, să te facă să crești și să te înmulțești, ca să ajungi o ceată de noroade!

 4  Să-ți dea binecuvântarea lui Avraam, ție și seminței tale cu tine, ca să stăpânești țara în care locuiești ca străin, și pe care a dat-o lui Avraam.”

 5  Și Isaac a trimis pe Iacov, care s-a dus la Padan-Aram, la Laban, fiul lui Betuel, arameul, fratele Rebecăi, mama lui Iacov și a lui Esau.

 6  Esau a văzut că Isaac binecuvântase pe Iacov, și-l trimisese la Padan-Aram, ca să-și ia nevastă de acolo, și că, binecuvântându-l, îi dăduse porunca aceasta: „Să nu-ți iei nevastă dintre fetele lui Canaan.”

 7  A văzut că Iacov ascultase de tatăl său și de mama sa, și plecase la Padan-Aram.

 8  Esau a înțeles astfel că fetele lui Canaan nu-i plăceau tatălui său Isaac.

 9  Și Esau s-a dus la Ismael. El a mai luat de nevastă, pe lângă nevestele pe care le avea, pe Mahalat, fata lui Ismael, fiul lui Avraam, și sora lui Nebaiot.

 10  Iacov a plecat din Beer-Șeba, și și-a luat drumul spre Haran.

 11  A ajuns într-un loc unde a rămas peste noapte, căci asfințise soarele. A luat o piatră de acolo, a pus-o căpătâi, și s-a culcat în locul acela.

 12  Și a visat o scară rezemată de pământ, al cărei vârf ajungea până la cer. Îngerii lui Dumnezeu se suiau și se coborau pe scara aceea.

 13  Și Domnul stătea deasupra ei (n.t., sau: lângă el), și zicea: „Eu sunt Domnul, Dumnezeul tatălui tău Avraam, și Dumnezeul lui Isaac.” Pământul pe care ești culcat, ți-l voi da ție și seminței tale.

 14  Sămânța ta va fi ca pulberea pământului; te vei întinde la apus și la răsărit, la miazănoapte și la miazăzi; și toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine și în sămânța ta.

 15  Iată, Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge, și te voi aduce înapoi în țara aceasta; căci nu te voi părăsi, până nu voi împlini ce-ți spun.”

 16  Iacov s-a trezit din somn, și a zis: „Cu adevărat, Domnul este în locul acesta, și eu n-am știut.”

 17  I-a fost frică, și a zis: „Cât de înfricoșător este locul acesta! Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor!”

 18  Și Iacov s-a sculat dis-de-dimineață, a luat piatra pe care o pusese căpătâi, a pus-o ca stâlp de aducere aminte, și a turnat untdelemn pe vârful ei.

 19  A dat locului acestuia numele Betel (n.t., adică, tălmăcit: Casa lui Dumnezeu); dar mai înainte cetatea se chema Luz.

 20  Iacov a făcut o juruință, și a zis: „Dacă va fi Dumnezeu cu mine și mă va păzi în timpul călătoriei pe care o fac, dacă-mi va da pâine să mănânc și haine să mă îmbrac,

 21  și dacă mă voi întoarce în pace în casa tatălui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu;

 22  piatra aceasta, pe care am pus-o ca stâlp de aducere aminte, va fi casa lui Dumnezeu, și Îți voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da.”