1  Iacov a pornit la drum, și s-a dus în țara celor ce locuiesc la Răsărit.

 2  S-a uitat înainte, și iată că pe câmp era o fântână; și lângă ea erau trei turme de oi, care se odihneau; căci la fântâna aceasta obișnuiau ciobanii să-și adape turmele. Și piatra de pe gura fântânii era mare.

 3  Toate turmele se strângeau acolo; ciobanii prăvăleau piatra de pe gura fântânii, adăpau turmele, și apoi puneau piatra iarăși la loc pe gura fântânii.

 4  Iacov a zis păstorilor: „Fraților, de unde sunteți?” „Din Haran,” au răspuns ei.

 5  El le-a zis: „Cunoașteți pe Laban, fiul lui Nahor?” „Îl cunoaștem,” i-au răspuns ei.

 6  El le-a zis: „Este sănătos?” „Sănătos”, au răspuns ei. Și tocmai atunci venea Rahela, fata lui, cu oile.

 7  El a zis: „Iată, soarele este încă sus, și-i prea devreme ca să strângeți vitele: adăpați oile, apoi duceți-vă și pașteți-le iarăși.”

 8  Ei au răspuns: „Nu putem, până nu se vor strânge toate turmele; atunci se prăvălește piatra de pe gura fântânii, și vom adăpa oile.”

 9  Pe când le vorbea el încă, vine Rahela cu oile tatălui său; căci ea le păzea.

 10  Când a văzut Iacov pe Rahela, fata lui Laban, fratele mamei sale, și turma lui Laban, fratele mamei sale, s-a apropiat, a prăvălit piatra de pe gura fântânii, și a adăpat turma lui Laban, fratele mamei sale.

 11  Apoi Iacov a sărutat pe Rahela, și a început să plângă tare.

 12  Iacov a spus Rahelei că este rudă cu tatăl ei, că este fiul Rebecăi. Și ea a dat fuga de a spus tatălui său.

 13  Cum a auzit Laban de Iacov, fiul sorei sale, i-a alergat înainte, l-a îmbrățișat, l-a sărutat, și l-a adus în casă. Iacov a istorisit lui Laban toate cele întâmplate.

 14  Și Laban i-a zis: „Cu adevărat, tu ești os din oasele mele, și carne din carnea mea!” Iacov a stat la Laban o lună.

 15  Apoi Laban a zis lui Iacov: „Fiindcă ești rudă cu mine, să-mi slujești oare degeaba? Spune-mi, ce simbrie vrei?”

 16  Laban însă avea două fete: cea mai mare se numea Lea, și cea mai mică Rahela.

 17  Lea avea ochii slabi; dar Rahela era frumoasă la statură și mândră la față.

 18  Iacov iubea pe Rahela, și a zis: „Îți voi sluji șapte ani pentru Rahela, fata ta cea mai mică.”

 19  Și Laban a răspuns: „Mai bine să ți-o dau ție, decât s-o dau altuia. Rămâi la mine!”

 20  Astfel Iacov a slujit șapte ani pentru Rahela; și anii aceștia i s-au părut ca vreo câteva zile, pentru că o iubea.

 21  În urmă Iacov a zis lui Laban: „Dă-mi nevasta, căci mi s-a împlinit sorocul, ca să intru la ea.”

 22  Laban a adunat pe toți oamenii locului și a făcut un ospăț.

 23  Seara, a luat pe fiică-sa Lea, și a adus-o la Iacov, care s-a culcat cu ea.

 24  Și Laban a dat ca roabă fetei sale Lea pe roaba sa Zilpa.

 25  A doua zi dimineață, iată că era Lea. Atunci Iacov a zis lui Laban: „Ce mi-ai făcut? Nu ți-am slujit oare pentru Rahela? Pentru ce m-ai înșelat?”

 26  Laban a răspuns: „În locul acesta nu-i obicei să se dea cea mai tânără înaintea celei mai mari.

 27  Isprăvește săptămâna cu aceasta, și-ți vom da și pe cealaltă pentru slujba, pe care o vei mai face la mine alți șapte ani.”

 28  Iacov a făcut așa, și a isprăvit săptămâna cu Lea; apoi Laban i-a dat de nevastă pe fiică-sa Rahela.

 29  Și Laban a dat ca roabă fetei sale Rahela, pe roaba sa Bilha.

 30  Iacov a intrat și la Rahela, pe care o iubea mai mult decât pe Lea; și a mai slujit la Laban alți șapte ani.

 31  Domnul a văzut că Lea nu era iubită; și a făcut-o să aibă copii, pe când Rahela era stearpă.

 32  Lea a rămas însărcinată, și a născut un fiu, căruia i-a pus numele Ruben (Vedeți fiu); „căci”, a zis ea, „Domnul a văzut mâhnirea mea, și acum bărbatul meu are să mă iubească negreșit.”

 33  A rămas iarăși însărcinată, și a născut un fiu; și a zis: „Domnul a auzit că nu eram iubită, și mi-a dat și pe acesta.” De aceea, i-a pus numele Simeon (Ascultare).

 34  Iar a rămas însărcinată, și a născut un fiu; și a zis: „De data aceasta, bărbatul meu se va alipi de mine, căci i-am născut trei fii.” De aceea i-a pus numele Levi (Alipire).

 35  A rămas iarăși însărcinată, și a născut un fiu; și a zis: „De data aceasta, voi lăuda pe Domnul.” De aceea i-a pus numele Iuda (Lăudat fie Domnul). Și a încetat să mai nască.