1  Iacov și-a văzut de drum; și l-au întâlnit îngerii lui Dumnezeu.

 2  Când i-a văzut, Iacov a zis: „Aceasta este tabăra lui Dumnezeu!” De aceea a pus locului aceluia numele Mahanaim (Tabără îndoită).

 3  Iacov a trimis înainte niște soli la fratele său Esau, în țara Seir, în ținutul lui Edom.

 4  El le-a dat porunca următoare: „Iată ce să spuneți domnului meu Esau: „Așa vorbește robul tău Iacov: „Am locuit la Laban, și am rămas la el până acum;

 5  am boi, măgari, oi, robi și roabe, și trimit să dea de știre lucrul acesta domnului meu, ca să capăt trecere înaintea ta.”

 6  Solii s-au întors înapoi la Iacov, și au zis: „Ne-am dus la fratele tău Esau; și el vine înaintea ta, cu patru sute de oameni.”

 7  Iacov s-a înspăimântat foarte mult, și l-a apucat groaza. A împărțit în două tabere oamenii pe care-i avea cu el, oile, boii și cămilele,

 8  și a zis: „Dacă vine Esau împotriva uneia din tabere și o bate, tabăra care va rămâne, va putea să scape.”

 9  Iacov a zis: „Dumnezeul tatălui meu Avraam, Dumnezeul tatălui meu Isaac! Tu Doamne, care mi-ai zis: „Întoarce-te în țara ta și în locul tău de naștere, și voi îngriji ca să-ți meargă bine!

 10  Eu sunt prea mic pentru toate îndurările și pentru toată credincioșia, pe care ai arătat-o față de robul Tău; căci am trecut Iordanul acesta numai cu toiagul meu, și iată că acum fac două tabere.

 11  Izbăvește-mă, Te rog, din mâna fratelui meu, din mâna lui Esau! Căci mă tem de el, ca să nu vină și să mă lovească, pe mine, pe mame și pe copii.

 12  Și Tu ai zis: „Eu voi îngriji ca să-ți meargă bine, și-ți voi face sămânța ca nisipul mării, care, de mult ce este, nu se poate număra.”

 13  Iacov a petrecut noaptea în locul acela. A luat din ce mai avea cu el, și a pus de-o parte, ca dar pentru fratele său Esau:

 14  două sute de capre și douăzeci de țapi, două sute de oi și douăzeci de berbeci,

 15  treizeci de cămile alăptătoare cu mânjii lor, patruzeci de vaci și zece tauri, douăzeci de măgărițe și zece măgăruși.

 16  Le-a dat robilor săi, turmă cu turmă deosebit, și a poruncit robilor săi: „Treceți înaintea mea, și lăsați o depărtare între fiecare turmă.”

 17  A dat celui dintâi porunca următoare: „Când te va întâlni fratele meu Esau, și te va întreba: „Al cui ești? Unde te duci? Și a cui este turma aceasta dinaintea ta?”

 18  să răspunzi: „A robului tău Iacov; ea este un dar, trimis domnului meu Esau; și el însuși vine în urma noastră.”

 19  A dat aceeași poruncă celui de al doilea, celui de al treilea, și tuturor celor ce mânau turmele: „Așa să vorbiți domnului meu Esau, când îl veți întâlni.

 20  Să spuneți: „Iată, robul tău Iacov vine și el după noi.” Căci își zicea el: „Îl voi potoli cu darul acesta, care merge înaintea mea; în urmă îl voi vedea față în față, și poate că mă va primi cu bunăvoință.”

 21  Astfel darul a trecut înainte, iar el a rămas în tabără în noaptea aceea.

 22  Tot în noaptea aceea s-a sculat, a luat pe cele două neveste ale lui, pe cele două roabe, și pe cei unsprezece copii ai lui, și a trecut vadul Iabocului.

 23  I-a luat, i-a trecut pârâul, și a trecut tot ce avea.

 24  Iacov însă a rămas singur. Atunci un om s-a luptat cu el până în revărsatul zorilor.

 25  Văzând că nu-l poate birui, omul acesta l-a lovit la încheietura coapsei, așa că i s-a scrântit încheietura coapsei lui Iacov, pe când se lupta cu el.

 26  Omul acela a zis: „Lasă-mă să plec, căci se revarsă zorile.” Dar Iacov a răspuns: „Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.”

 27  Omul acela i-a zis: „Cum îți este numele?” „Iacov,” a răspuns el.

 28  Apoi a zis: „Numele tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel (Cel ce luptă cu Dumnezeu); căci ai luptat cu Dumnezeu și cu oameni, și ai fost biruitor.”

 29  Iacov l-a întrebat: „Spune-mi, Te rog, numele Tău.” El a răspuns: „Pentru ce Îmi ceri numele?” Și l-a binecuvântat acolo.

 30  Iacov a pus locului aceluia numele Peniel (Fața lui Dumnezeu); „căci,” a zis el, „am văzut pe Dumnezeu față în față, și totuși am scăpat cu viață.”

 31  Răsărea soarele când a trecut pe lângă Peniel. Însă Iacov șchiopăta din coapsă.

 32  Iată de ce, până în ziua de azi, israeliții nu mănâncă vâna de la încheietura coapsei; căci Dumnezeu a lovit pe Iacov la încheietura coapsei în vână.