1  Iacov a locuit în țara Canaan, unde locuise ca străin tatăl său.

 2  Iată istoria lui Iacov. Iosif, la vârsta de șaptesprezece ani, păștea oile cu frații lui; băiatul acesta era cu fiii Bilhei și cu fiii Zilpei, nevestele tatălui său. Și Iosif spunea tatălui lor vorbele lor cele rele.

 3  Israel iubea pe Iosif mai mult decât pe toți ceilalți fii ai săi, pentru că îl născuse la bătrânețe; și i-a făcut o haină pestriță (n.t., sau: o haină lungă cu mâneci).

 4  Frații lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe ei toți, și au început să-l urască. Nu puteau să-i spună nicio vorbă prietenească.

 5  Iosif a visat un vis, și l-a istorisit fraților săi, care l-au urât și mai mult.

 6  El le-a zis: „Ia ascultați ce vis am visat!

 7  Noi eram la legatul snopilor în mijlocul câmpului; și iată că snopul meu s-a ridicat și a stat în picioare; iar snopii voștri l-au înconjurat, și s-au aruncat cu fața la pământ înaintea lui.”

 8  Frații lui i-au zis: „Doar n-ai să împărățești tu peste noi? Doar n-ai să ne cârmuiești tu pe noi?” Și l-au urât și mai mult, din pricina visurilor lui și din pricina cuvintelor lui.

 9  Iosif a mai visat un alt vis, și l-a istorisit fraților săi. El a zis: „Am mai visat un vis! Soarele, luna, și unsprezece stele se aruncau cu fața la pământ înaintea mea.”

 10  L-a istorisit tatălui său și fraților săi. Tatăl său l-a mustrat, și i-a zis: „Ce înseamnă visul acesta, pe care l-ai visat? Nu cumva vom veni, eu, mama ta și frații tăi, să ne aruncăm cu fața la pământ înaintea ta?”

 11  Frații săi au început să-l pizmuiască; dar tatăl său a ținut minte lucrurile acestea.

 12  Frații lui Iosif se duseseră la Sihem, ca să pască oile tatălui lor.

 13  Israel a zis lui Iosif: „Frații tăi pasc oile la Sihem! Vino, căci vreau să te trimit la ei.” „Iată-mă, sunt gata,” a răspuns el.

 14  Israel i-a zis: „Du-te, rogu-te, și vezi dacă frații tăi sunt sănătoși, și dacă oile sunt bine; și adu-mi vești.” L-a trimis astfel din valea Hebronului și Iosif a ajuns la Sihem.

 15  Pe când rătăcea pe câmp, l-a întâlnit un om. Omul acela l-a întrebat: „Ce cauți?”

 16  „Caut pe frații mei,” a răspuns Iosif; „spune-mi, te rog, unde pasc ei oile?”

 17  Și omul acela a zis: „Au plecat de aici; căci i-am auzit spunând: „Haidem la Dotan.” Iosif s-a dus după frații săi, și i-a găsit la Dotan.

 18  Ei l-au zărit de departe, și până să se apropie de ei, s-au sfătuit să-l omoare.”

 19  Ei au zis unul către altul: „Iată că vine făuritorul de visuri!

 20  Veniți acum, să-l omorâm și să-l aruncăm într-una din aceste gropi; vom spune că l-a mâncat o fiară sălbatică, și vom vedea ce se va alege de visurile lui.”

 21  Ruben a auzit lucrul acesta, și l-a scos din mâinile lor. El a zis: „Să nu-i luăm viața!”

 22  Ruben le-a zis: „Să nu vărsați sânge; ci mai bine aruncați-l în groapa aceasta care este în pustie, și nu puneți mâna pe el.” Căci avea de gând să-l scape din mâinile lor, și să-l aducă înapoi la tatăl său.

 23  Când a ajuns Iosif la frații săi, aceștia l-au dezbrăcat de haina lui, de haina cea pestriță, pe care o avea pe el.

 24  L-au luat și l-au aruncat în groapă. Groapa aceasta era goală: nu era apă în ea.

 25  Apoi au șezut să mănânce. Ridicându-și ochii, au văzut o ceată de ismaeliți venind din Galaad; cămilele lor erau încărcate cu tămâie, cu leac alinător și smirnă, pe care le duceau în Egipt.

 26  Atunci Iuda a zis fraților săi: „Ce vom câștiga să ucidem pe fratele nostru și să-i ascundem sângele?

 27  Veniți mai bine să-l vindem ismaeliților, și să nu punem mâna pe el, căci este fratele nostru, carne din carnea noastră.” Și frații lui l-au ascultat.

 28  La trecerea negustorilor madianiți, au tras și au scos pe Iosif afară din groapă, și l-au vândut cu douăzeci de sicli de argint ismaeliților, care l-au dus în Egipt.

 29  Ruben s-a întors la groapă; și iată că Iosif nu mai era în groapă. El și-a rupt hainele,

 30  s-a întors la frații săi, și a zis: „Băiatul nu mai este! Ce mă voi face eu?”

 31  Ei au luat atunci haina lui Iosif; și junghiind un țap, i-au muiat haina în sânge.

 32  Au trimis tatălui lor haina cea pestriță, punând să-i spună: „Iată ce am găsit! Vezi dacă este haina fiului tău sau nu.”

 33  Iacov a cunoscut-o, și a zis: „Este haina fiului meu! O fiară sălbatică l-a mâncat! Da, Iosif a fost făcut bucăți!”

 34  Și și-a rupt hainele, și-a pus un sac pe coapse, și a jelit multă vreme pe fiul său.

 35  Toți fiii și toate fiicele lui au venit ca să-l mângâie; dar el nu voia să primească nicio mângâiere, ci zicea: „Plângând mă voi coborî la fiul meu în locuința morților.” Și plângea astfel pe fiul său.

 36  Madianiții l-au vândut în Egipt lui Potifar, un dregător al lui Faraon, și anume căpetenia străjerilor.