1  Adam s-a împreunat cu nevastă-sa Eva; ea a rămas însărcinată, și a născut pe Cain. Și a zis: „Am căpătat un om cu ajutorul Domnului!”

 2  A mai născut și pe fratele său Abel. Abel era cioban, iar Cain era plugar.

 3  După o bucată de vreme, Cain a adus Domnului o jertfă de mâncare (n.t., sau: o jertfă pentru păcat) din roadele pământului.

 4  Abel a adus și el o jertfă de mâncare din oile întâi născute ale turmei lui și din grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere spre Abel și spre jertfa lui;

 5  dar spre Cain și spre jertfa lui, n-a privit cu plăcere. Cain s-a mâniat foarte tare, și i s-a posomorât fața.

 6  Și Domnul a zis lui Cain: „Pentru ce te-ai mâniat, și pentru ce ți s-a posomorât fața?

 7  Nu-i așa? Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pândește la ușă; dorința lui se ține după tine, dar tu să-l stăpânești.”

 8  Însă Cain a zis fratelui său Abel: „Haidem să ieșim la câmp.” Dar pe când erau la câmp, Cain s-a ridicat împotriva fratelui său Abel, și l-a omorât.

 9  Domnul a zis lui Cain: „Unde este fratele tău Abel?” El a răspuns: „Nu știu. Sunt eu păzitorul fratelui meu?”

 10  Și Dumnezeu a zis: „Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ la Mine.

 11  Acum blestemat ești tu, izgonit din ogorul acesta, care și-a deschis gura ca să primească din mâna ta sângele fratelui tău!

 12  Când vei lucra pământul, să nu-ți mai dea bogăția lui. Pribeag și fugar să fii pe pământ.”

 13  Cain a zis Domnului: „Pedeapsa mea e prea mare ca s-o pot suferi.

 14  Iată că Tu mă izgonești azi de pe fața pământului; eu voi trebui să mă ascund de Fața Ta, și să fiu pribeag și fugar pe pământ; și oricine mă va găsi, mă va omorî.”

 15  Domnul i-a zis: „Nicidecum; ci dacă va omorî cineva pe Cain, Cain să fie răzbunat de șapte ori.” Și Domnul a hotărât un semn pentru Cain, ca oricine îl va găsi, să nu-l omoare.

 16  Apoi, Cain a ieșit din Fața Domnului, și a locuit în țara Nod (n.t., adică: fugă), la răsărit de Eden.

 17  Cain s-a împreunat cu nevastă-sa; ea a rămas însărcinată și a născut pe Enoh. El a început apoi să zidească o cetate, și a pus acestei cetăți numele fiului său Enoh.

 18  Enoh a fost tatăl lui Irad; Irad a fost tatăl lui Mehuiael; Mehuiael a fost tatăl lui Metușael; și Metușael a fost tatăl lui Lameh.

 19  Lameh și-a luat două neveste: numele uneia era Ada, și numele celeilalte era Țila.

 20  Ada a născut pe Iabal: el a fost tatăl celor ce locuiesc în corturi și păzesc vitele.

 21  Numele fratelui său era Iubal: el a fost tatăl tuturor celor ce cântă cu alăuta și cu cavalul.

 22  Țila, de partea ei, a născut și ea pe Tubal-Cain, făuritorul tuturor uneltelor de aramă și de fier. Sora lui Tubal-Cain era Naama.

 23  Lameh a zis nevestelor sale:
   „Ada și Țila, ascultați glasul meu!
   Nevestele lui Lameh, ascultați cuvântul meu!
   Am omorât un om pentru rana mea,
   Și un tânăr pentru vânătăile mele.

 24  Cain va fi răzbunat de șapte ori,
   Iar Lameh de șaptezeci de ori câte șapte.”

 25  Adam s-a împreunat iarăși cu nevastă-sa; ea a născut un fiu, și i-a pus numele Set (n.t., adică: înlocuit); „căci,” a zis ea, „Dumnezeu mi-a dat o altă sămânță în locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain.”

 26  Lui Set i s-a născut și lui un fiu, și i-a pus numele Enos. Atunci au început oamenii să cheme Numele Domnului.